MIRRYAM | 1

72. "Sub stele"

Melodie: Harry Styles - Two ghosts.

Ajungem în sfârșit. Nu a vrut să îmi spună nimic, iar ca să nu scape vreun cuvânt, nu a spus nimic tot drumul până în locul ăsta.
Mă apucă de bărbie, iar eu îmi țugui buzele cu gândul că mă sărută, dar în schimb râde, și dă din cap dezaprobator, apoi scoate din torpedou o eșarfă neagră. Ce Doamne iartă-mă? Oh, nu! Să nu mă lege la ochi!

- Ăm, iubire...? Ce...faci?

- Te leg la ochi!

- Fir-ar...

  - Shh! îmi pune degetul pe buze, iar eu îl mușc. - Canibalo! zice, iar eu râd. - Mănânci imediat! Dar nu pe mine! zâmbește în colțul gurii.

  - Dar eu te vreau pe tine!

   - Oh, Mirryam! Și eu vreau multe lucruri, dar mă abțin! oftează. - Acum, vino să te leg la ochi!

Fac ce îmi spune și mă apropii mai mult de el, iar Mike îmi înfășoară materialul negru la ochi. Iese rapid din mașină și vine pe partea mea, îmi deschide portiera și mă ajută să cobor. Habar nu am unde suntem. Din mașină nu am putut zări multe lucruri.

  - Pe aici! mă îndrumă.

Picioarele mele merg grăbit și împiedicat. La un moment dat, mâinile lui Mike coboară de pe umerii mei, și ajung la glezne, apucându-mi tocurile pantofilor și ajutându-mă să mă descălț de ei, tălpile mele făcând contact cu iarba umedă și rece.

- Mulțumesc, iubitule!

El se ridică și mă apucă de talie, apoi mă îndrumă înainte. Acum, tălpile mele stau pe un material moale, ca o...pătură? Palmele sale se apasă pe soldurile mele.

    - Așează-te! vocea lui se aude încet.

După ce fac ce îmi spune el, eșarfa zboară de pe ochii mei, iar Mike apare în fața mea.

- Iubire, te văd blurat! chicotesc, iar el râde.

- Dar nu te-am strâns prea tare! zâmbește și se încruntă ușor.

  - Probabil fiindcă a fost întuneric și e și aici-...

Mă opresc și mă uit în jur. Suntem înconjurați de lumânări. Vai, ce frumos! Îmi pun mâna la gură uimită.

- Îți aduci aminte ce e locul ăsta, nu?

- Normal! sar în brațele sale și îl strâng. Aici mi-am adus aminte de tine și am avut primul sărut după doi ani de zile în care nici măcar nu ți-am văzut privirea...

El zâmbește și mă privește cu ochii săi albaștri ca apa limpede. Mă uit spre cer. Se mai vede decât foarte puțin din soarele arzător, iar cerul e de un sângeriu aprins.

  - În curând se va întuneca...

  - Ești cu mine, iubire! mă trage în brațele lui, apoi își încolăcește mâinile în jurul corpului meu. - Nimeni nu îți va face nimic rău...nu cât trăiesc eu! zice, iar eu zâmbesc.

   - Ești așa romantic în seara asta! Chiar mă surprinzi! îi spun, iar pe el îl bufnește râsul.

  - Tu mă faci să fiu așa! mă ridic cu capul de pe pieptul său, iar el își poziționează mâinile la baza gâtului meu. - În viața mea nu m-am îndrăgostit atât de tare încât să mă gândesc la o logodnică...Sau măcar la o familie! oftează, iar eu îmi mușc buza inferioară.

Mă ridic mai sus, îmi pun mâinile pe umerii săi și îl trag mai aproape de mine, apoi îl sărut lung și apăsat, dar el îl face să devină mult mai pasional și fierbinte. Îmi apucă talia cu ambele mâini, apoi mă lasă încet pe spate, corpul meu făcând contact cu pătura moale. El e deasupra mea și mă sărută cu atâta poftă încât mai are puțin și mă devorează. Își plimbă mâinile încet pe coapsele mele, iar ale mele pe spatele său.