MIRRYAM | 1

43. "Mi-a venit îngerul"

Mike POV

Mirryam? Am vedenii? E ea? Cu adevărat?

  Își flutură mâna prin fața mea și eu realizez că totul e adevărat.
     Mi-am băgat mâna prin păr și am tras de el. Îmi venea să mă pun în genunchi, în fața ei și să îi mulțumesc lui Dumnezeu fiindcă mi-a trimis îngerul înapoi.

Mirryam POV

Față lui era palidă exact ca a Lizzei. Arăt rău azi?

- Mike? Ești bine? spun, iar el se prăbușește la pământ, în genunchi. - Mike? Ce se întâmplă? zic, și mă așez în fața lui pe asfalt.

Are mâinile puse pe față, iar un suspin s-a auzit. Toți erau strânși în jurul nostru: Christian, Lizza, Edward, Erik, Dylan și ceilalți spectatori. Stăteau într-un cerc imens de jur-împrejurul nostru.
I-am îndepărtat mâinile de la ochi, iar el și-a înfășurat brațele în jurul corpului meu mic, cuprinzând-mă complet. Mâinile sale mi-au strâns jachetă de la spate, iar eu l-am îmbrățișat la fel. M-am uitat la Christian care stătea în fața mea cu un rânjet imens pe buze.
De ce Mike a reacționat așa? I-a...i-a fost dor de mine?

Mi-a dat drumul la jachetă, îndepărtând ușor brațele din jurul meu. M-am luat de mână și ne-am ridicat de jos. Apoi, ceva neașteptat a urmat. Un sărut. Un sărut sălbatic. Un sărut pe care l-am mai întâlnit. Un sărut de-al lui, care-mi provoacă mereu fluturi în stomac. A durat ceva timp, iar cineva ne desparte. O fată.
Părul negru și fața ei perfectă se îndreaptă direct spre mine. Își ridică palmă ca să mă plesnească, dar Mike se bagă în fața mea înainte să o facă și îi apucă încheietura.

  - Lasă-mă! Cine e tâmpită asta cu care te sărutai? se rastește. E ea? Și memoria ei uitată? zice, și se uită la mine.

Memorie uitată?

  - Taci! țipă la ea.

  - Așteaptă puțin Mike. Ce memorie uitată? spun confuză.

  - Bravo, Briana! tipa la ea.

   - Stai, tu nu știi nimic? Nu știi că memoria ta a fost ștearsă cu buretele? Te așteaptă ca un disperat de doi ani de zile! indică cu degetul spre el, vorbind printre dinți.

   - Poftim? ma incrunt.

   - Sunt iubita lui de atâta timp și nici acum nu te-a uitat. După toate plăcerile pe care i le-am făcut, tot la tine se gândește.

   - Stop! Sunt confuză! Cine ești? îi spun lui Mike, iar toți prietenii mei au mâna pusă la gură de parcă ar fi un film dramatic.

    - E fostul tău iubit din liceu! accentuând acel cuvânt.

    - Poftim? Eu nici măcar nu am fost la liceul din New York fiindcă s-a întâmplat accidentul.

    - Ba da, Mirryam. Ai fost! Mike se uita la mine cu o durere aparte.

   - Ce? Voi mi-ați ascuns asta în tot acest timp? ochii mei sunt în lacrimi și mă ard.

   - Te rog, poți veni cu mine ca să îți explic tot? Te implor! zice Mike cu ochii închiși.

   - Eu...Nu știu ce să zic. Vreau să aflu tot! Îmi e...Doamne! Sunt atât de confuză! zic și îmi bag mâinile prin păr.

   - Dacă vi cu mine, îți explic! spune el și întinde mâna ca să o apuce pe a mea.

   - Bine...

Zâmbește și îmi ia mâna în a lui, de parcă am fi un cuplu. De fapt, am fost sau, încă suntem. Nu știu!
Ne urcăm în BMW-ul roșu pe care l-am condus, apoi plecăm rapid din locul ăla.
Tensiunea dinte noi era atât de mare. Tot drumul nu a zis nimic, dar, mâna lui s-a pus pe piciorul meu, iar eu tresărit. El a zâmbit.