MIRRYAM | 1

14. "Mini Couper"

- Da, iubito! O să înveți azi să conduci! Vrei? îmi zâmbește, apoi eu mă uit la ceilalți, care eu sprâncenele ridicate, chiar dacă par neintersați.

- Da! spun entuziasmată.

- Pot să o învăț eu? Va fi pe mâini bune!

- Nu o să mai fie pe mâini bune după ce o să ți le tai, Tristan! îi zâmbește ca un maniac.

- Ba eu! Eu am zis primul! dă din umeri.

- Eu i-am zis primul de când am sărutat-o în mașină! spune Mike fulgerător și vizibil enervat.

Tristan se uita la Mike foarte speriat și cu gură închisă. L-am văzut cum a înghițit în sec. Mă bufnise râsul, așa că m-am întors cu spatele, iar senzația de obraji în flăcări și-a făcut apariția din nou.

- Mirryam? vocea lui Mike se aude din spate, în tăcerea completă.

- Așa mă cheamă! spun chicotind, și mă întorc spre ei.

- Oho, ți-a zis-o! râde Dylan, iar ceilalți îl urmează.

- Așa jucăm?

A venit repede spre mine, m-a luat de braț, m-a scos afară și m-a dus în spatele garajului. M-a luat pe sus, iar eu mi-am încolăcit picioarele pe talia lui și a început să mă sărute. Cred că de-abia aștepta să facă asta din nou.

- De ce mă încerci? dă cu pumnul în tabla veche, sunetul zgâriându-mi urechile.

- Fiindcă vreau să-ți văd reacțiile!

- Abia așteptam să te iau dintre tâmpiții ăia! Ți-am zis că nu-mi place să te împart cu nimeni! schimbă subiectul.

- Nici mie! Dar tu m-ai adus acolo, mai ți minte?

- Am făcut o greșală!

A început să mă sărute din nou. L-am întrerupt, fiindcă mi-am adus aminte de ce eram aici. Asta putem să facem și mai încolo.

- Știam că dacă te enervez, o să mă scoți afară să vorbești cu mine, așa că de-aia am făcut-o!

- Mm...deja începi să mă cunoști!

- Stăm de puțin timp, dar e imposibil să nu îți cunosc gesturile! Deja cunosc ce stare ai după felul în care te uiți la mine! Și... după felul în care mă săruți!

     Și-a mai lipit buzele de ale mele încă o dată, de control.

- Gata! Îți ajunge! Îmi iei aerul...din nou!

- Bine, Mirryam, dar nu o să fie ultima dată când fac asta, îți promit!

- Și eu îți promit că dacă nu ești serios, nici eu nu o să fiu serioasă!

Mike mi-a dat drumul din brațele sale lucrate și m-a lăsat cu picioarele pe pământ. Aș putea să stau în brațele lui oricând. E o plăcere să stai în brațele lui, fiindcă te simți în siguranță. Sunt conștientă că toate fetele care au stat cu el, se bucurau de așa minune. E un dar de la Dumnezeu, iar darul ăla mi-a fost dăruit mie.

- Ești pregătită?

- Da! Mereu sunt pregătită, mai ales, că sunt mai pregătită și decât tine! spun eu uitându-mă la el să văd ce reacție are.

*Mike POV*

Avea într-un fel, dreptate. Nu am mai învățat niciodată o fată să conducă. Mă uitam la ea cum s-a întins ca să o apuc de mână. Am luat-o de mână și am tras-o aproape de mine ca să o pot lua în brațe, zicându-i: