MIRRYAM | 1

45. "Nu e treaba mea!"

Capitolul trecut: -Mirryam POV-

      - Unde ești?

      - La garaj.

     - Vin acum!

  A parcat mașina ei fix în fața garajului. Nu știa exact ce să spună. Eram furioasă pe ea fiindcă și ea, care e prietena mea de atâta timp, mi-a ascuns totul. Mă întreb dacă Derya știa că memoria mea s-a dus odată cu inima mea.

    - Scuze, bine? zice de parcă mi-a citit gândurile.

      - De ce mi-ați ascuns totul? De ce nu mi-ați spus că am uitat totul? Liceul, plecarea la munte, brățara de la Mike, mașina, iubirea mea pentru el... De ce?

      - Mirryam...E complicat! îmi zice, concentrată la drum.

      - Totul e complicat azi? Și Mike cu Briana? Și simplul fapt că am avut amnezie și am uitat tot?

       - Mirry...

      - Nu! Edward? Și tu ai știut? mă uit la el, care stă pe bancheta din spate a mașinii.

      Nu îmi dă niciun răspuns, doar lasă capul în jos vinovat și se uită la mâinile lui.

     - Nu pot să cred. De ce? Aveam dreptul să aflu!

     - Nu a fost vina noastră, bine? se răstește el.

    - Dar a cui? zic confuză și mă uit la amândoi.

     - Păi...Nu trebuie să îți spunem. Am zis că nu vom aduce vorba despre asta vreodată.

     - Stai, ce? Cui i-ați promis? îl întreb mai mult pe el, curioasă și enervată.

     - Lui...Mike...

      - Ce? Edward, ai vorbit cu el și nu mi-ai zis?

      - Nu. Eu l-am sunat! răspunde Lizza în locul lui.

     - Ce? V-ați prefăcut în tot acest timp? inima mă doare.

     - Păi...da! răspunde ea sincer. Nu am vrut, ok? Am fost obligați. Nu e vina noastră.

     - De-aia s-a uitat Mike așa la tine azi? îi zic lui Edward.

      - Probabil crede că ți-am spus eu tot. Dar, mă jur, dacă nu mă suna Lizza să îmi povestească totul, nu am știut nimic. Nici măcar nu am vrut să mă bag în prostia asta!

     - Prostie? Așa îi spui tu memoriei mele?

     - S-a referit la treaba cu jurământul făcut de toți.

    - Toți? o întreb furioasă. Olivia știe? îl întreb acum pe Edward.

     - Nu. Nimic.

      - Mă bucur. Măcar pot avea o prietenă de nădejde.

      - Uite, dacă nu ne obliga Mike și ne...amenința, eram prima care îți spunea. I-a anulat zborul Deryei către tine, ca să nu te poată contacta!

   - POFTIM? întreb, acum sunt și mai furioasă pe el.

      - Da...Nu am vrut să îți spunem nimic, fiindcă ne era frică!

     - Cu ce v-a amenințat? spun, acum furia mea pe ei s-a ameliorat.

     - O chestie...