MIRRYAM | 1

11."L-am făcut să roșească"

    - Ce s-a întâmplat?

     - Mike, eu... am lăsat ușa deschisă la apartament. Trebuie să o închid și mi-am uitat și telefonul.

    - Serios? De-aia te-ai oprit și din sărut?

    - Nu! fiind roșie la față când a adus vorba de sărut.

    - Hai că știu că ți-a plăcut! făcând cu ochiul.

     - Nu mi-a plăcut! încercând să mint.

     - Pe cine încerci să păcălești? se încruntă el.

    - Pe nimeni, iubitule! zâmbesc, încercând să destind situația.

    - Vezi că te joci cu focul! indică cu indexul spre mine.

    - Serios? îmi ridic o sprânceană.

    - De ce m-ai mușcat de buză? Și acum mă doare! se plânge ca un copil mic.

    - Ți-am făcut semn că ești al meu! spun, făcându-i și eu cu ochiul.

    Îl vedeam Mike cum zâmbea în colțul gurii și se înroșea din ce în ce mai tare. Deocamdată mă joc cu el pe degete și lucrul ăsta îmi place.
    Realizez că mă înnebunește din ce în ce mai tare. Nu îmi pot scoate din gând cum și-a lipit buzele de gâtul meu. Deja mi se făcea un gol în stomac și fluturașii îl acaparau.
     Am intrat repede în apartament, am luat cheile și am ieșit, încuiând ușa după mine. Când mi-am verificat telefonul am văzut că aveam câteva apeluri de la Derya. Am încercat să o sun, dar creditul meu expirase deja, așa că nu am putut să o contactez.
     Am coborât repede și am urcat în mașină cu Mike. Tot ce a vrut să facem a fost să mergem la o plimbare cu mașina, să ne cunoaștem mai bine și să vorbim. Mi-a spus câteva lucruri despre fratele lui, pe care ar trebui să le urmez când sunt în preajma lui.
     După plimbare, l-am rugat pe Mike să oprească până la apartamentul Deryei, fiindcă nu o puteam suna și am crezut că s-a întâmplat ceva rău. Nu i-am văzut mașina în parcare, așa că am crezut că este plecată. Am așteptat până la un moment dat, când văd mașina lui Harry care parca în fața blocului Deryiei.

   - Ce face ăsta aici?

   - Nu știu! O are pe Derya în brațe?

    - Oh! Dar repede mai evoluează treaba între voi! Se pare că mi-ai ascultat sfatul!

      Nu prea am băgat de seamă din ce a zis Mike. Harry m-a chemat să îi deschid ușa apartamentului Deryei, fiindcă din întâmplare aveam cheia de rezervă. Harry a intrat în bloc cu Derya în brațe, i-am condus până la ușă și m-am întors la Mike, care rămase singur în parcare. Când am ieșit afară, soarele deja apunea. Era ora 17:36, și deja vine întunericul. Am ieșit afară din bloc, și am văzut că Mike era urcat în mașină și stătea pe telefon. Și-a aruncat privirea pe geam și m-a văzut cum veneam spre el. Mi-a făcut semn să urc în față, ceea ce și făceam.

   - Ce cald e în mașină și ce frig e afară!

    - Am dat drumul la căldură, fiindcă știam că o să îți fie frig.

    - Îmi citești gândurile? îl întreb, uitându-mă în ochii lui.

    - Da! Știu ce gândești mai ales după privirea pe care o ai.

   - Nu știi ce vreau să fac acum, nu?

   - Nu prea! Te uiți atent în ochii mei, și e cam confuz!

    - O să vezi!

   I-am prins geaca și l-am tras foarte aproape de mine. Eram aproape lipiți unul de altul. Eram pe cale să îl sărut, dar m-am retras doar ca să-l enervez.