MIRRYAM | 1

67. "Cum îndrăznești?"

    Ora 07:00...

Azi e luni. Trebuie să merg la cursuri.
Alarma obișnuită sună, iar eu o opresc, dând aproape cu pumnul în ceasul electric fiindcă nu găseam butonul.
  Mike se întoarce cu fața la mine și mă cuprinde cu o mână, imobilizându-mă.

  - Trezirea, cap somnoros! îmi frec ochii cu podul palmelor.

  - De ce trebuie să mergem la facultate azi? Ce ar fi să stăm acasă? spune foarte încet.

  - Fiindcă mai am doi ani de facultate și tu unul, așa că trebuie să termini cursurile. Asta ai vrut, cu asta te lupți.

  Îi dau mâna de pe mine, apoi mă ridic de pe pat.

  - Ce rea ești! spune cu o voce răgușită.

  - Dar mă iubești!

   - Ba nu te mai iubesc! Nici măcar nu m-ai pupat! se ridică nervos din pat și vine spre mine rapid.

   Mă apucă de ambii umeri și mă trântește încet de ușile dulapului, începând să mă sărute de pe gât, până pe umerii mei goi, fiindcă tricoul era foarte larg.

  - Mike! spun cu ochii închiși. - Nu! Lasă-mă să mă îmbrac! Nu putem!

   - De ce?

   - Fiindcă am un copil, iubire! Nu putem să o facem nouă luni de zile de acum încolo! zice, iar fața lui pică și mă eliberează.

  - C-ce?

  - Ce ai auzit! Nouă luni sau chiar mai mult!

  - De ce te-am ascultat când ai zis că vrei un copil? își pune mâinile pe cap, iar eu chicotesc. - În fine. Voi aștepta cât e nevoie!

  - Așa te vreau! îi fac cu ochiul, apoi încep să caut haine prin dulap.

  După ce îmi termin rutina, el se ridică din pat. Își ia o pereche de pantaloni pe el rapid, un tricou alb și pe deasupra, un hanorac de un mov deschis pe care nu-l cunosc. Astea nu-s hainele obișnuite cu care se îmbracă.

  - Ce? S-a întâmplat ceva? mă întreabă de parcă aș fi la interogatoriu.

  - Mm...nu! zic, apoi bag geaca pe mine.

Este cam înnorat azi.

  - Atunci, de ce te uitai așa urât? mă întreabă cu zâmbetul pe buze și mă apucă de talie jucăuș, sărind în spatele meu ca un motan pe un biet șoricel.

  - Nu mă uitam! încerc să mă aplec să iau adidașii, dar mă oprește și mi-i dă el.

   - Ba cam...da! mă contrazice.

   - Poate fiindcă nu te-am mai văzut purtând hainele astea.

    - Dar ai văzut ce scrie pe spate? zice și se întoarce.

"The baby is coming!" (Bebelușul vine!)

- Nu cred așa ceva! Serios? Spuneam eu că ăsta e nou! chicotesc, iar el vine și mă apucă de talie din nou, apoi își adâncește buzele în ale mele.

  - Mm...Cât de mult te iubesc, Mirryam Wilson! spune, iar de fiecare dată când a făcut-o, mi s-a format un gol în stomac.

- Așa mă numesc de când mi-ai pus ăsta, pe deget! mă uit la inel.

  - Exact! mă mai sărută o dată, dar mai apăsat și pasional.

  - Hai, o să întârziem! zâmbesc, apoi el se mai apleacă o dată la nivelul meu și mă sărută pe obraz scurt, apoi îmi deschide ușa ca să pot ieși.