MIRRYAM | 1

40. "Timpul trece..."

*Mike POV*

După 2 ani...

- Uite, Mike, știu că suntem așa cum suntem pentru tații noștri, dar, te rog, te-ai putea opri pentru o secundă din a bea? Îmi distrugi apartamentul!

- Briana, dacă ești împreună cu mine, asta nu înseamnă că poți să îmi dai ordine, chiar și de dragul tatei. Lasă-mă în pace și pleacă dacă nu îți convine! mă răstesc.

- Mike! Ăsta e apartamentul meu! E casa mea! Nu pot să plec pentru că ai venit tu aici! vorbește repede.

- Aici stau și eu! dau din umeri.

- Da, corect, dar doar fiindcă ești la facultate și nu ți-ai luat un apartament încă! Ești în al doilea an! Trebuie să îți iei unul în curând! Când o să termini facultatea și vei ieși medic, cum naiba o să arăți? urlă la mine.

- Poți să taci puțin? Mă doare capul! Ai gura aia prea mare! urlu înapoi la ea.

- Când o să te oprești tu din băut, atunci o să mă opresc și eu din țipat. Nici mie nu îmi convine să îmi răcesc gura pentru un dobitoc!

- Mai așteaptă un an și atunci te vei obișnui. Mai ales că vom fi și logodiți.

- Nu îmi convine relația asta deloc, Mike... Poate o dată, putem să stăm fără să ne certăm? Mi-a ajuns atâta dramă! spune și își așează coapsele de o parte și de alta a corpului meu care stă pe canapea.

Probabil încearcă să mă sărute. M-am săturat la fel ca ea să țip într-una, dar e al naibii de enervantă. Mă scoate din minți...
exact ca...exact ca Mirryam...Poate că am așteptat prea mult timp, poate că încă nu și-a adus aminte de mine și chiar și-a refăcut viața, iar eu am stat și am așteptat-o doi ani de zile. Poate că și eu ar trebui să o uit. Îmi e dor de ea, recunosc, ca un nebun, iar nopțile chiar o visez, dar... Nu se poate să o văd din nou.
    Briana se apropie de mine din ce în ce mai tare, apoi când gura ei se lipește de a mea, inima mi se oprește, iar eu nu o sărut înapoi.

  - Nu pot să cred! spune atunci când se dă jos de pe mine nervoasă. - T-tu încă te mai gândești la ea?

   - La cine? intreb, dar bineînțeles că știu răspunsul.

   - La...fosta ta iubită cu memoria ei de rahat, care s-a dus odată cu ea! zice, iar furia fierbe în mine.

  - Dacă mai vorbești de ea o singură dată așa, te voi goni de lângă mine chiar dacă ăsta e apartamentul tău sau nu! îi zic, ridicându-mă în picioare, uitându-mă în ochii ei.

   - Eu doar...nu pot să cred! Mike! Au trecut doi ani! Doi ani! se răstește la mine, accentuând ultimele două cuvinte.

    - Și ce? Eu tot o iubesc! Nu știi cât de tare a însemnat fata aia pentru mine, care acum este o femeie în toată firea și probabil studentă la facultatea de medicină, cum și-a dorit dintotdeauna. Nu știi! Așa că taci naibii din gură!

    - Mike, mă enervezi!

    - Și tu pe mine. Mai mult mă stresezi! Știi de ce ești aici și nu mă repet de două ori. Acum, pleacă din fața mea! spun și mă trântesc pe canapea nervos.

    *Mirryam POV*

   - Prințeso, ți-ai luat bagajele? îmi spune Edward dulce.

   - Da! Tu ai luat tot ce trebuie? il intreb pe acelasi ton al vocii.

   - Da, Mirryam! Acum, haide în mașină.

    Edward mi-a deschis portiera mașinii ca un gentleman, iar eu am intrat multumindu-i.
    Se pare că în acești doi ani de zile, am învățat atât de bine încât mi s-a oferit o bursă pentru facultate. Am făcut eforturi imense pentru a obține bursa pe care mi-o doream de atâta timp. Și Edward la fel. El este la facultatea de știinte ale naturii.   
    Bursele ni s-au oferit amândurora, fiindcă rezultatele noastre au fost cele mai bune din școală.
    Ne îndreptăm către New York. Orașul pe care mă bucur să îl revăd după atâta timp. Poate o voi revedea pe Lizza sau Derya. Și le voi face cunoștință și lor cu Edward. Între mine și el, nu o pot numi o relație de prietenie, dar nici de iubit și iubită. Suntem la mijloc. Adică m-a sărutat de două ori, dar un motiv m-a îndemnat să nu o mai fac.

*

    Zborul nostru de șase ore a fost plictisitor. În mare parte am dormit, de data asta luându-mi pernuța pentru gât, am vorbit cu Edward și am consumat bateria telefonului.
    Căminul la care o să stăm pare a fi unul mare, fiindcă este împărțit în două clădiri imense. În pozele de pe internet arată ca un castel vechi de mii de ani, dar totuși pe dinăuntru este decorat foarte modern. Afară, grădina din față e plină de trandafiri și flori-de-colț. Abia aștept să o văd.
    Bunicul lui Edward ne așteaptă la aeroport. După ce avionul nostru aterizează, el ne duce direct la cămin.

     - Și? Cum sunteți copii? Entuziasmați de prima zi la facultate? intreaba bunicul sau imediat ce intram in masina.

    - Se pare că da...Deja mi-au transpirat palmele! dau din umeri si zambesc timid.

    - Emoțiile...

    - Nu trebuie să te stresezi atât. Va fi bine. Știu asta! ma asigura Edward, uitandu-se in ochii mei.

    - Am muncit din greu pentru bursa asta, așa că vreau ca totul să fie perfect. În plus, astăzi tata ajunge aici. La cămin.

    - Tatăl tău nu era acasă in Denver? își arcuiește sprânceana.

    - Nu! E deja în New York. A avut treabă aici, așa că vine să mă viziteze. Sper să nu se întâmple nimic rău.

    - Mirryam! Nu se va întâmpla nimic. Nu are ce...

    - Oare cum va fi colegul sau colega mea de cameră? Cursurile? Tot?

    - Relaxează-te puțin. Vom vedea noi! spune și își înfășoară brațele în jurul meu, aducându-mă la pieptul lui.

     - Ai noroc că ai găsit o fată așa drăguță, Ed. Nu m-am gândit că o să fi într-o relație! vorbeste bunicul sau, iar eu tresar cand aud cuvantul "relatie".

    - Noi nu-...

    - Noi nu suntem împreună. Doar...Foarte buni amici!

     - Exact! roșeața din obrajii lui e de un roșu aprins.

     - Oh! Scuze! Greșeala mea! chicotește acesta.

     În timp ce bunicul său parchează pe aleea din fața a căminului nostru, Edward se dă jos din mașină și dă jos bagajele din portbagajul mașinii. O mașină cunoscută se află în parcare. Cred că tata a ajuns deja aici. Îmi iau bagajul meu, iar Edward pe al lui, îi mulțumim domnului Phill pentru drum și ne îndreptăm spre ușile imense.
    După cum m-am așteptat, tata ne așteaptă la intrare. Dă mâna cu Edward, apoi mergem la o doamnă pentru a ne arăta broșurile și bursele școlare.

    - Edward Parker și Mirryam Stark?

    - Da. Ei sunt.

     - Atunci, uitați cheile camerelor voastre. A fetei este la etajul trei, iar al băiatului la etajul doi.

     - Mulțumim.

      Zice tata, apoi ne tărâm bagajele până la lift. Urcăm rapid, mai întâi îl lăsăm e Edward, apoi eu cu tata urcăm la etajul trei. Deja emoțiile mă acaparează.

    - Camera 300. Camera 300. Ah, aici! zic și apăs clanța ușii.

     Când am deschis ușa era...

➡️ Buuuuun! Sper că nu v-ați supărat că acest capitol a ieșit mai târziu. Am vrut să aștept mai mult timp, fiindcă în poveste a trecut mult timp, iar viața lui Mirryam a continuat după cum ați văzut și fără Mike, cu ajutorul lui Edward. Dar, se va întâmpla ceva de care nu se așteaptă. ⬅️

♥️ Pentru cei ce nu au înțeles: Mirryam a terminat liceul, iar dacă rezultatele sale au fost excelente, i s-a oferit o bursă pentru facultatea din New York, la fel și lui Edward. Aceștia pleacă împreună din Denver, iar Mirryam urmează să se mute aici până va termina facultatea de medicină. Noi "peripeții" o așteaptă. Dacă vreți să știți ce se întâmplă, citiți în continuare! ♥️

♥️ Vă mulțumesc tuturor pentru toate voturile și comentariile. Însemnă mult pentru mine să văd că munca mea este apreciată și sincer, nu m-am gândit niciodată că voi ajunge la atâtea vizionări! ♥️

🎆 Sunteți cei mai tari! 🎆

Next: 40 vizionări + 10 voturi.