MIRRYAM | 1

47. "Edward? Gelos?"

Capitolul trecut:

   - Mi-a fost dor de tine și știi asta. Ieri m-am panicat și nu am știut cum să reacționez și știu că m-am purtat ca un bădăran zdar te rog, mai dă-mi o șansă și mă pot revanșa...Te iubesc, Mirryam!

   - Și eu te iubesc, dar...mă voi gândi...

      
Zic, apoi îl las lângă intrarea în Starbucks, luându-l nervoasă pe Edward de braț și practic târându-l după mine până ce trecem de Starbucks și intrăm pe o străduță.

    - Îmi zici și mie de ce m-ai lăsat și ai plecat de lângă noi? Chiar nu aveam chef să vorbesc cu el, iar tu ai plecat! zic nervoasă, aruncându-mi mâinile în aer dramatic.

   El dă ochii peste cap, apoi îmi răspunde.

- Am făcut ceva atât de rău?

  - Pe bune? Chiar nu voiam să vorbesc cu el!

- Îmi e cam...frică de tip, ok? Adică e mai înalt decât mine și...

    Spune, dar e întrerupt de râsul meu haotic.

   - Îți e...frică de el? zic printre râsete.

  - Putin. Adică, pare cam dur, nu observi? da din umeri.

   - Bine, încerc să te cred, dar pe Lizza o să o omor.

  - A mințit ca el să afle unde ești, nu?

    - Dap.

   - De-aia ești nervoasă?

   - Dap.

    - Poți să încetezi?

   - Dap.

    El râde, iar eu fac la fel. Aș suna-o pe Lizza să văd cu adevărat ce face și dacă nu e ocupată. Poate vine după noi cu mașina. Nu îmi place să profit de ea, dar chiar nu vreau să mai repet experiența cu taxi-ul și mi-ar trebui o mașină nouă.
     Mi-a răspuns, iar cu adevărat, se află în parc cu Christian. Pe de o parte nu a mințit, dar îmi vine să o strâng de gât fiindcă i-a spus lui Mike unde mă aflam.
    Telefonul meu vibrează în buzunar. Numele lui Harry apare pe ecran. Harry? Ce vrea? Mă gândesc să nu îi răspund, dar după un apel ratat, sună încă o dată.

    - Da, Harry.

    - Nu e Harry...

    - Ce e, Mike? De ce m-ai sunat de pe numărul lui?

   - Știam că de pe al meu nu îmi vei răspunde.

   - Ce te face să crezi asta?

   - Te cunosc, iubito... Adică, Mirryam!

   - De ce m-ai sunat?

   - Eu...Doar...

  - Spune-mi! zic calm.

  - Ai vrea să... Nu știu, ieșim undeva mâine seară? zice timid.

  - Să ieșim? Am spus că mă voi gândi, dar nu așa de repede.

    - Știu, Mirryam, doar că, sunt disperat să îmi îndrept greșeala. Nu am vrut să fiu așa seara trecută. Știu cât de tare a durut, doar că nu știu ce să fac ca să mă ierți mai repede...

   - Disperarea ta mai poate aștepta, știi nu?

   - Nu mult!

   - La ce oră?