MIRRYAM | 1

17. "Capăt de război"

      - Mirryam! vocea lui Christian se aude vag prin mulțimea imensă. Lasă-l în pace! Ajunge! spune, apoi mă simt trasă din mulțime.

    - Nu-mi pasă! M-a făcut să cert cu Mike! spun eu cu ochii în lacrimi. M-a gonit de lângă el! Ți-ar place să te gonească cineva în felul în care m-a gonit el pe mine? NU! dau cu pumnul și în pieptul lui Chris, dar el îmi apucă încheieturile.

   Am început să alerg spre baie. Toată lumea era strânsă într-un cerc de jur-împrejurul meu. Am trecut printre ei, nepăsându-mi dacă îi lovesc sau nu. În dreptul ușii era Mike, care se uita cu o privire speriată spre mine. Nu mi-a păsat ce a crezut, nici măcar nu am vrut să îi văd fața.

      *Mike POV*

     Nu credeam că o să-i văd partea asta vreodată. Nu m-am așteptat să fie atât de furioasă, încât să dea cu picioarele în Trey. Cu toate că eu m-am bucurat de fiecare fază petrecută în bătaia aceea. Era un lucru sexy să vezi cum bate o fată. Oricum, am făcut un lucru rău că am țipat așa la ea. Sunt un dobitoc.
     A ieșit din baie și s-a pus pe canapea, încă suspinând. M-am dus la ea, cu gândul de a-mi cere scuze.

     - Mirryam? mă simt penibil.

    - M-ai gonit! spune nervoasă.

     - Eu...

     - Ai țipat la mine!

     - Mirryam!

    - M-ai făcut să plâng...Iar în mașină mi-ai zis că mă iubești exact cum te iubesc eu!

    - Mirry, îmi pare rău... Nu am vrut să reacționez așa, dar...

    Derya a venit și m-a întrerupt cerându-mi o cameră. Am lăsat-o pe Mirryam singură pe canapea și m-am dus să o conduc pe Derya la o cameră oarecare. Am coborât repede scările cu gândul la ce scuză i-aș putea spune lui Mirryam, dar spre mirarea mea, nu mai era pe canapea. Am văzut rochia vișinie, cum ieșea pe ușa din spate. M-am dus repede să mă uit după ea, ca să nu facă vreun lucru prostesc. Mă uitam pe geamul ușii cum era trântită în genunchi pe iarbă și plângea. Chiar am făcut-o să sufere așa de tare?
    Am ieșit pe ușă, și m-am dus spre ea încet. Când am ajuns în spatele ei am apucat-o de talie, dându-i părul de pe gât și începând să o sărut cu săruturi mici.

    - Nu! Lasă-mă! Nu ai avut încredere în mine, și eu care credeam ca proasta când mi-ai zis că mă iubești! Când doi oameni se iubesc, însemnă că au încredere unul în altul, dar tu nu m-ai crezut, și asta mă doare cel mai tare!

    - Mirryam, uite-te la mine! o rog, punându-i mâna pe față, dar o dă la o parte.

    - Nu vreau să mă uit în ochii tăi, fiindcă vei încerca să mă convingi că totul e bine, și nu e!

    - Te implor!

      *Mirryam POV*

     Nu m-am putut abține. A trebuit să mă întorc. Inima a luat controlul asupra corpului meu.

   - Ce vrei?

    M-a apucat cu mâinile de umeri, s-a uitat adânc în ochii mei plânși și m-a tras aproape de el, luându-mă în brațe. Știu că nu trebuia să-l las să facă asta. M-a enervat, m-am făcut de rușine în fața la atâta lume, l-am 'bătut' pe Trey, iar totul din cauza unui shot zdravăn de de vodkă.

    - Nu știi cât m-ai făcut să regret...

    - Chiar nu am vrut să reacționez așa, dar când l-am văzut că pune mâna pe tine, nu m-am putut controla!

    - Dar nu ai văzut că nu îi răspundeam la avansuri? Ba chiar îl goneam de lângă mine.

    - Gelozia m-a cuprins!

    - Gelos? Ai spus asta? chicotesc, apoi încep să-mi șterg lacrimile de pe obraji.

    - Am zis? spune zâmbind.

    - Da! spun eu râzând.

    - Ah, uite și un zâmbet! Cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată! spuse, apropiindu-se de mine din nou.

    - Nu îți merge!

    - Ce nu îmi merge?

   - Lingușala! dau din uneri.

    - OK... Dar asta merge?

   M-a apucat de bărbie și mi-a ridicat capul cu fața spre el, apoi s-a uitat la buzele mele, și rânjind, m-a sărutat pasional. Pentru un moment, simțeam că nu o să îi mai simt buzele pe ale mele, mult timp de acum încolo, dar uite că și-a asumat greșeala și a îndreptat-o cât de cât. În seara asta am crezut că îl voi pierde. Am avut multe motive prostești, motive pentru care inima mea a luat-o razna, motive pentru care îmi făceam rău singură. Felul în care se uita la mine, cu indispreț, și cu ochii în lacrimi, lucru pentru care nu m-am pregătit, mă făcea să mă simt vinovată. Dar, acum, în timp ce ne sărutăm, simt că totul a fost doar un vis urât. Se zice că dragostea adevărată se confruntă și cu bune, dar și cu rele, și așa este.

    Am trăit un coșmar în seara asta, știi? spune el, oprindu-se din sărut și rezemându-și fruntea de a mea. Am trăit cel mai mare coșmar al meu, încă de când m-am îndrăgostit de tine, frica de a nu te pierde!

    - Iubitule, acum e bine, amândoi suntem bine! Nu o să mai lăsăm pe nimeni să ne despartă de acum încolo, înțeles?

     - Cum zici tu, țigarea mea! râde el.

    - Mai vrei să mă fumezi? spun și eu râzând.

    - La orice oră, în orice moment al zilei! spune el zâmbind, și formându-se o gropiță în obrazul stâng.

    - Ai gropițe?

    - Am? Nu știam! Probabil au ieșit la iveală acum pentru tine!

    M-am apropiat de obrazul lui, și l-am sărutat exact în locul unde avea gropița, lăsându-i o urmă de ruj. De fapt, era mânjit pe toată gura de ruj, din cauza sărutului, așa că încep să îi șterg buzele, făcându-l să râdă.

    - Mergem? E totul bine acum? îl întreb, iar el îmi sărută vârful nasului.

    - Da, iubita mea!

     Și uite așa s-a dus noaptea mea. Dansând, râzând, nesfârșite săruturi din partea lui Mike până când rămâneam amândoi fără aer. Și cred că a dezvoltat o obsesie. Probabil îi plăcea să mă lase fără aer... Off... Cine mai știe?

♥️Sper că v-a plăcut și acest capitol! Mulțumesc pentru toate voturile, comentariile și tot timpul acordat de voi pentru a-mi citi cartea! Noi capitole urmează! ♥️