MIRRYAM | 1

7. "Surpriza"

Nu a durat mult până am adormit, fiindcă am avut o zi grea și stresantă. Mi-am propus să mă culc mai devreme. Lecții nu aveam, fiindcă erau primele zile de școală, așa că îmi permit.

De dimineață...

Alarma la ceas a sunat, forțând-mă să mă dau jos din pat. M-am îmbrăcat, acum fără grabă, am mâncat și am plecat.

Am coborât încet scările blocului, apoi am ieșit pe ușa grea din fier. Mi-am așezat mai bine ghiozdanul pe umăr, apoi mi-am ridicat pentru prima dată privirea din pământ. Nu mi-a venit să cred ochilor că Mike se află în fața blocului meu cu un trandafir în mână. Mă apropii de el, uitându-mă urât.

    - Ce faci aici? Pentru cine e trandafirul? Pentru Anna? spun rapid, refuzând să mă uit la el.

    - Da, e pentru Anna! zice sarcastic. E pentru tine! își formează buzele perfecte într-o linie dreaptă, apoi le eliberează, iar mie mi se par că au devenit mai mari.

    - Pentru mine? îmi ridic ambele sprâncene, iar el dă din cap afirmativ, apoi mi-l întinde, iar eu îl iau nesigură.

   - Nu am știu cum să mă revanșez, fiindcă mă simțeam prost din cauza chestiilor pe care le-am cauzat ieri. Știu că te-ai simțit prost.

    - Mike, eu...

     - Taci! Îmi pierd ideea! se răstește la mine, iar eu chicotesc încet.

     - Adică ai pregătit un discurs întreg numai pentru mine? Nu mă gândeam că "Mike-băiat-rău" să fie așa de drăguț! spun sarcastic, iar el dă ochii peste cap.

   - Oh, am uitat ce voiam să zic! A, da! Știu că stric toată atmosfera, dar voiam să te întreb de ce te deranjează faptul că stau cu Anna.

Mi-am arcuit o sprânceană.

    - Nu mă deranjează deloc! Chiar nu mă interesează, știi? Dar, nu mi se pare frumos să flirtezi cu mine, să-mi aduci un trandafir în semn de iertare și să-mi împrumuți geaca ta fiindcă mi-a fost frig, atâta timp cât ești împreună cu ea! dau din umeri.

El dă din cap afirmativ.

   - Oricum, nu sunt împreună cu ea. Nu știu cine ți-a băgat prostia aia în cap! dă din umeri.

    - Nici nu contează! dau și eu din umeri. Mulțumesc pentru trandafir! îi spun, iar el zâmbește scurt.

Începem să mergem în direcția liceului. Nu am mai scos vreun cuvânt până am ajuns în dreptul unei stații de autobuz. Mike își drege vocea, apoi se uită la stație și înapoi la mine. Încerc să nu par afectată.

   - Nu știu ce se întâmplă cu mine, dar nu mai sunt interesat de nici o fată de când ai apărut tu! o spune simplu și brusc. Iar asta mă emervează la maxim.

Acum habar nu am ce să mai zic. Stomacul meu e din nou gol, iar obrajii mei ard, cu toate că afară de foarte frig.

    - Te-ai blocat? îmi spune râzând.

    - Poate! aprob timidă.

    - Lasă, nu te mai bloca, fiindcă e târziu și trebuie să mergem la liceu cât mai repede.

     - Se putea să nu spui vreun lucru jignitor? îi atrag atenția, apoi dau ochii peste cap.

El îmi prinde mâna, apoi o ține strâns. Îmi îndrept privirea spre fața lui perfectă și nu mă pot abține să nu îl privesc o dată în ochi.