MIRRYAM | 1

12. "Bijuteria mea"

   Mike m-a adus acasă, iar despărțirea noastră s-a încheiat printr-un singur "ne vedem mâine". Mă așteptam să mă ia în brațe, să mă sărute, dar nu a făcut niciun pas. Când eram pe cale să intru pe ușa blocului, am auzit cum a deschis ușa mașinii și a închis-o la loc. Am auzit niște pași în urma mea, dar nu m-am întors.
    Dintr-o dată, am simțit că plutesc, fiindcă el a venit și m-a luat pe sus. Când mi-a dat drumul, direct m-a sărutat. Pot să jur că nu mă mai satur. Nu voiam să mă dezlipesc o secundă de el. Nu voiam să plec înăuntru, dar nu am avut ce să fac, fiindcă părinții probabil mă așteptau, mai ales că mă ținea și de mână.

    - Îmi pare rău că plec! Nici mie nu îmi convine, fiindcă tu faci într-un fel, încât să îmi fie greu să plec de lângă tine, știi? Nici mie nu îmi place să stau departe de tine, dar...

   - Oh, Dumnezeule, taci!

M-a sărutat de data asta, ca și cum ar fi fost ultimul. Oricum ne vedem mâine la școală, așa că, nu e ultimul.

    - Pa! spun, despărțindu-mi mâna de a lui.

    - Pa, bijuteria mea!

    Am intrat în bloc. Nici mie nu îmi convenea să îl las, dar nu am avut ce să fac. Mai aveam de învățat, de scris. Când am ajuns la apartament, mama și tata erau în dormitor, iar Sarra se juca în camera ei. I-am anunțat că am venit, bineînțeles că mama m-a luat la întrebări. I-am zis doar că am fost la Derya, și că nu pot să vorbesc, fiindcă am teme și mult de învățat, așa că m-a lăsat să plec. Nu îmi place să o mint, dar încă nu sunt pregătită să îi spun, mai ales cum e mama, nu știu ce fel ar reacționa.

***

    Mă trezește alarma. Aseară m-am culcat obosită și m-am trezit la fel. Oricum m-am îmbrăcat, mi-a dat cu puțin fond de ten pe față, m-am dat cu parfum și am ieșit la bucătărie să mănânc. Mama și tata, ca de obicei, erau plecați la muncă, iar eu trebuia să o duc în dimineața asta la școală pe Sarra. De fapt, mergem în aceeași direcție, de obicei tata ne duce pe amândouă când pleacă și el la muncă. În dimineața asta au plecat mai devreme. M-am dus și la Sarra să văd ce face. Era pregătită, mai avea decât să își perie părul, așa că am ajutat-o eu să termine. După ce am terminat tot, ne-am îmbrăcat, am încuiat ușa și am plecat. La ieșirea din bloc, am văzut cum Mike mă aștepta rezemat de mașina sa, stând pe telefon. Când am închis ușa, s-a făcut zgomot, așa că s-a uitat spre mine, apoi către Sarra și apoi la mine din nou, ca și cum "serios? ai luat-o și pe sora ta?". S-a urcat în mașină, făcându-mi semn să vin. Am luat-o pe Sarra de mână, și am mers către mașină.

    - Mergem cu el? mă întreabă ea nesigură.

    - Da, Sarra! Nu trebuie să îți faci griji, este doar un prieten! spun eu încercând să o mint.

    - Ok! Am încredere în tine! îmi zâmbește sincer.

      Am urcat în fața, lângă șoferul meu profesionist, iar Sarra a urcat în spate.

   - Ce faci, iubire? se uită el la mine seducător.

   - Bine! făcându-i semn să tacă, fiindcă era și un spion mic în spate.

   - De ce ți-a zis așa?

   - Așa glumesc eu cu ea, Sarra! zâmbește și se uită în oglinda retrovizoare, ca să se asigure că nu vine nici o mașină din spate.

   - Știi c-cum mă numesc? emoțiile ei mă fac să zâmbesc.

   - Da, fiindcă sora ta mi-a vorbit despre tine.