MIRRYAM | 1

19. "Primul mic-dejun împreună"

        Oare am visat? Nu, nu am visat.
    M-am dat jos din pat cât de încet am putut, ca să nu îl trezesc pe Mike, și m-am întins, căscând neîncetat. M-am strecurat afară pe ușa dormitorului, apoi am ieșit pe hol grăbind pasul spre bucătărie.

      Odată ajunsă, m-am uitat în frigider, să văd dacă pot găsi câte ceva ca să fac o omletă. Am găsit ouă și ardei gras. Am mai găsit și câteva portocale ca să le pot stoarce și să fac cu fresh.

       La treabă!

    În timp ce făceam omleta, am simțit niște mâini care m-au apucat de talie. Nu m-am putut întoarce, dar am recunoscut atingerea. După ce am terminat de făcut omleta, am tocat puțin ardei gras și l-am presărat pe farfuriile noastre. Mike se uita la mine cu zâmbetul pe buze.

      *Mike POV*

    Mă uitam la ea cum se credea o adevărată bucătăreasă. Am început să zâmbesc, fiindcă mă uitam la ea cu stătea îmbrăcată în hainele mele, și mi se părea ceva neobișnuit. Nu mi s-a mai întâmplat să văd pe altcineva îmbrăcat cu hainele mele. Maioul meu stătea foarte larg pe ea, la mișcări bruște văzândui-se decolteul. Îmi venea să sar pe ea. Am înghițit în sec, și mi-am făcut curaj să vorbesc:

      - Miroase bine!

      - Da, asta zic și eu.

      - De unde știi să gătești?

     - Am învățat singură, cu puțin ajutor din partea internetului. Îți dai seama, să stai singur acasă, și pe lângă să ai și un copil pe cap?

       - Ai fost nevoită! Te cred! îmi sărută gâtul, apoi îmi dă drumul din brațe.

     - Hai să mâncăm!

     - Bine, iubirea mea!

     Ne-am aștezat amândoi pe canapea și am început să mâncăm. Mike a mâncat destul de repede, fiindcă îl vedeam cum îi era de foame. Este dimineață până la urma urmei...Apoi ne-am îndreptat amândoi către chiuvetă, lăsându-ne farfuriile acolo.

     - Mie încă îmi e foame!

     - Dacă vrei mai fac o omletă, mai sunt ouă prin frigider dacă vrei! spun simplu.

      - Nu! Mie îmi e foame...

     - Mike...

   Nu am apucat să spun nimic, fiindcă a venit și m-a ridicat, punându-mă pe blatul din bucătărie. Am intrat în secțiunea de săruturi sălbatice. Acum realizasem de ce a zis că "încă îi e foame". Cu mișcări lente, m-a apucat de marginea maioului și a vrut să îl ridice. Când i-am înțeles ideea năstrușnică, i-am oprit mâinile, punându-mi palmele pe încheieturile lui. A început să își plimbe mâinile pe coapsele mele, dar din nou îl opresc.

      - De ce? spune oftând.

      - Nu acum! Vrei să reîncepem discuția de aseară?

      L-am văzut cum și-a dat ochii peste cap. Probabil nu îi convenea, dar nu am vrut să fac asta cu el, și acum! Aștept locul potrivit și momentul potrivit.

     - Mă duc să văd cum e afară!

    - Bine, îi răspund simplu și îl las să plece.
   
         Mă dau jos de pe blat, îmi aranjez hainele și părul, apoi mă uit în direcția în care a plecat.
Când a deschis ușa, am văzut că totul era alb. S-a întors la mine cu o față foarte mirată și făcându-mi semn să vin. Am început să alerg spre el.