MIRRYAM | 1

8. "Sărutul în fața tuturor"

- E prea ciudat!

- Nu-i băga în seamă!

- Toate fetele se uită la mine! șoptesc mai mult pentru mine.

- Da, fiindcă sunt geloase! spune, iar eu mă uit la el încruntat.

Mike s-a oprit exact în fața unui ditamai grup de fete, în care era și Lizza și Derya. Mi-a apucat mâna de încheietură, și și-a îmbârligat-o cu a sa. Le-a arătat fetelor mâinile noastre, m-a luat de talie și m-a sărutat pe obraz. Lucrul ăsta, a lăsat toate fetele din școală cu gura căscată. La fel și pe Anna, pe "fosta" lui.

*Mike POV*

În grupul ăla de fete, am văzut-o pe Anna. Lucrul ăsta a fost special făcut să îi arăt lui Mirryam că însemnă ceva ceea ce fac pentru ea, și l-am mai făcut și ca să îi arăt Annei că nu contează nimic pentru mine. De la un timp, m-am înmuiat prea tare. Niciodată nu am simțit sentimentul ăsta. Sunt eu în al patrulea an de liceu și sunt recunoscut că fiind un "drac" prin școala asta. Am făcut o grămadă de farse, m-am bătut cu o mulțime de băieți, am fost văzut cu multe fete, deoarece sunt în echipă de fotbal a liceului, iar toate fetele veneau la meciuri doar că să mă vadă cum joc, dar niciodată nu mi s-a întâmplat să fiu așa drăguț cu o fată. Nu mi-a păsat de niciuna până acum. Nu m-am înmuiat așa de tare în viața mea. De când a apărut Mirryam, simt nevoia să stau mai aproape de ea, să o apăr. Am un sentiment ciudat că dacă nu aș face-o, i s-ar întâmpla ceva. Lucrul cel mai important, este că nu știe încă cine sunt, iar asta mă bucură. Poate că după ce ar afla, nu m-ar mai place așa cum sunt. Poate ar face-o doar pentru lucrul care mă face popular.

- Mikey! Mai ești pe lumea noastră? își flutură mâna prin fața mea.

- Termină cu porecla aia! E enervantă! mă bosumblu, dar ochii săi căprui se uită rușinați în ai mei.

- Bine, domnule morocănilă! Nici nu mai vorbesc cu tine, dacă asta te face fericit! dă ochii peste cap.

- Am zis așa! Nu am vrut să te supăr! Nu am zis-o cu intenție rea! mă apăr.

- Ok! M-am prins! își mărește ochii.

- Eram doar prins în gânduri! dau din umeri.

- Dap! În gânduri! zice sarcastică.

- Da, iar toate erau despre tine! spun, apoi mă uit la ea, iar ea la mine, și obrajii ei prind o culoare deschisă, asta făcându-mă să o ador mai tare.

- S-serios? se bâlbâie.

     Văd cum de după colț apare un prieten din echipa de fotbal.

- E Dylan! Ascunde-te! îi șoptesc, apoi încerc să o împing, dar ea stă nemișcată.

- De ce? se încruntă.

- E băiat din echipa de fotbal! îi spun enervat.

- Și ce? dă din umeri de parcă ar fi ceva normal.

- Doar...ascunde-te! oftez învins.

- Nu! spune simplu, încăpățânată.

    S-a dat foarte aproape de mine, m-a apucat de mână și mă ținea în același fel cum am apucat-o eu pe hol. Dintr-o dată, Dylan s-au oprit în fața noastră, cu o față foarte, foarte uimită. A studiat-o pe Mirryam din cap până în picioare, apoi s-a uitat la mine și, apoi la mâinile noastre.

- Tu și fata nouă? își ridică sprâncenele.

- Suntem deja împreună! zice ea, zâmbindu-i.

- Suntem? mă încrunt.

- Da, iubire! Suntem! spune zâmbind fals.

- Ba-...

- Trebuie să mergem! Pa, Dylan! îi face cu mâna, apoi mă târăște după ea.

- Dar-...

- Pa, porumbeilor! ne zâmbește, apoi se depărtează de noi.

     M-a luat cu ea și am fugit până în capătul holului principal, apoi ne-am ascuns într-un colț al holului. Simțeam o nevoie uriașă să o iau în brațe și să o sărut. Era așa fericită când eram eu prin preajmă, lucrul cel mai ciudat este faptul că și eu mă simțeam bine când stăteam în preajma ei. Mi-am dat seama că Mirryam este o fată unică, deoarece este foarte diferită de toate celelalte. Și am cunoscut o grămadă de fete, iar toate mă voiau numai pentru banii tatălui meu sau pentru faima pe care o aveam. Ce dacă sunt încă mici de ani, dar cred că părinții le-au învațat să fie așa. Dar mă uitam la ea și realizam că e o fată chiar minunată și perfectă pentru mine.

       Mirryam POV

  - Ce s-a întâmplat? mă întreabă Mike după ce-mi observă expresia.

      M-am uitat pe geam și am văzut copacul pe care se aflau ei doi ieri.

- Ieri te-am văzut pe tine și pe Anna rezemați de copacul ăla! indic cu degetul pe fereastră. Știu că nu e un motiv să fiu supărată, dar doar nu eram în toanele mele ieri și-...

- ...Și ți-a părut rău! mă întrerupe el, iar eu dau din cap afirmativ. Hei, nu trebuie să fi tristă. Nu ne-am sărutat ieri, dacă vrei să știi. Am împins-o când era pe cale să mă sărute, apoi ne-am întâlnit noi doi pe hol. Ți-am zis că ești singura de care sunt interesat! Și nu sunt singurul care a pus ochii pe tine.

La aceste cuvinte m-a trecut, din nou, un fior pe șira spinării. Inima mea bătea din ce în ce mai tare de fiecare dată când în auzeam cuvintele sale, e pur și simplu incontrolabil.

- Eram tristă, fiindcă mi-am adus aminte expresia feței tale când vorbeai cu ea. Erai fericit...

- Tu ești singurul lucru care mă face fericit!

Iar m-a trecut un fior pe șira spinării.

- Termină! Mă faci să roșesc! îmi acopăr obrajii încinși.

- Chiar așa? îmi spune el cu o voce suavă.

- Mikey! strig la el.

- Ai stricat momentul! Mă chinuiam și eu să fiu mai drăguț și a trebuit să spui tu porecla aia!

- Știi că te iubesc, nu? îl tachinez.

- Și eu pe tine, iubire! spune și el intrând în joc.

- Hai să mergem! Se face târziu!

- Nu-mi pasă!

- Hai gata cu dulcegăriile! îl împing când se apropie de mine.

- Nu-mi dai și un sărut? spune râzând.

- Mișcă! îi ordon.

- Gata, șefa! ridică mâinile în poziție defensivă.

Am început să alergăm amândoi, până când drumurile noastre s-au despărțit, fiindcă am luat-o pe holuri opuse. Am avut noroc, fiindcă profesoara nu venise. M-am așezat în bancă lângă Lizza și am așteptat.

După ore...

   Am ieșit liniștită în curtea școlii. Dintr-o dată îl văd pe Mike cum alergă spre mine. Nu am apucat să spun nimic, fiindcă a venit, m-a apucat de față cu mâinile lui mari, și m-a sărutat gentil pe buze. A fost foarte neașteptat momentul ăsta. Eram o fată nouă în școală. Nu mă gândeam că totul se va întâmpla așa repede. Creierul meu o lua razna din ce în ce mai tare, iar atunci -am adus aminte de sărutul de la stația de autobuz. Sărutul lui nu cred că mai poate fi confundat cu al nimănui, iar faptul care mă bucură, este că sărutul ăsta unic, este numai al meu. Am rămas fără aer, așa că a trebuit să ne despărțim pentru câteva minute. Totuși, ne cunoaștem de trei zile, patru dacă o punem și pe cea de la autobuz.

- Știu! Nici eu nu mai am aer! închide ochii, apoi îi deschide, iar pupilele sale sunt foarte dilatate.

- Dar...