MIRRYAM | 1

74. "Nunta"

    Zis și făcut. Cele două zile au trecut ca prin magie, iar acum este faza când toate miresele plâng la nunțile lor. Ba de emoții, ba de fericire sau...rare ori, de tristețe, dar la mine nu există tristețe.

- Gata, Mirryam! O să strici machiajul ăsta perfect la care am muncit o oră! spune Derya, apoi îmi dă un șervețel și mă duc la oglindă ca să mă șterg încet sub ochi.

  - Știu, dar am emoții Derya. E unica mea nuntă și...și...am emoții.

- Of, vino aici! își deschide brațele larg; mă duc spre ele, iar ea mă prinde într-o îmbrățișare. - Acum, haide! Soțul tău te așteaptă la altar.

Dau din cap afirmativ, apoi tata intră pe ușă, îmbrăcat la costum, iar părul tău este aranjat foarte elegant.
Respir adânc, apoi fac primul pas afară din clădire, spre aleea unde vom fi numiți soț și soție. Nu-l zăresc pe Mike, iar emoțiile mele cresc, așa că îi strâng mâneca sacoului tatei, iar el îmi mângâie mâna.

  - Nu-ți face griji! Te vei descurca! îmi șoptește, apoi mă sărută pe tâmplă.

Continui să merg, iar atunci când trecem de copacii imenși care înconjoară aleea, corpul perfect al lui Mike apare în peisaj, ca un înger care mă atrage spre el. De data asta am prins curaj și am făcut pașii mai mari. Eram mai sigură pe mine și în sfârșit m-am relaxat. Am tras aer în piept când am văzut atâta lume care stătea pe scaune și aveau privirea îndreptată spre mine. Lizza cu Chris, Ryan cu Bella, Dylan, Erik, Tristan, Edward și...Anna, iar Derya se pare că a ajuns înaintea mea, stând pe partea domnișoarelor de onoare, iar Harry pe partea cavalerilor, în spatele lui Mike. Când mă vede și el, îi dă un cot lui Mike, trezindu-l imediat la realitate, atunci, zâmbetul său făcându-se mai mare. Am respirat adânc încă o dată când am ajuns în fața sa, iar tata mi-a pus mâna într-a lui, el ținându-mă strâns.
Toată lumea se așează pe scaune, iar preotul își drege vocea.

  - Ne-am adunat aici, astăzi, pentru a sărbători unirea sfântă dintre acești doi tineri minunați. Acum, repetați după mine: eu, Wilson Mike, de bunăvoie și nesilit de nimeni, o iau pe Stark Mirryam de soție.

  - Eu, Wilson Mike, de bunăvoie și nesilit de nimeni, o iau pe Stark Mirryam de soție.

  - Acum, tu! Repetă după mine: eu, Stark Mirryam, de bunăvoie și nesilită de nimeni, îl iau pe Wilson Mike de soț.

  - Eu, Stark Mirryam, de bunăvoie și nesilită de nimeni, îl iau pe Wilson Mike de soț.

  - Acum amândoi: promitem să rămânem împreună la bine sau la greu, la boală sau la sănătate, la noroc sau la sărăcie, până la moarte!

Amândoi: Promitem să rămânem împreună la bine sau la greu, la boală sau la sănătate, la noroc sau la sărăcie, până la moarte!

  - De acum vă declar soț și soție! preotul spune, iar Mike îmi bagă cel de-al doilea inel pe deget și eu lui. Acum...Poți sărută mireasa!

- Atât așteptam! șoptește el, apoi buzele sale se năpustesc peste ale mele, într-un sărut pasional.

În momentul ăla nu mi-a mai păsat de nimeni și nimic. Simțeam că nu mai e nimic în jurul nostru, doar eu și el, singuri. Până când, un ropot de aplauze ne aduc la realitate, făcându-ne să întrerupem sărutul, iar eu să zâmbesc la fel cum a facut și el, apoi ne-am lipit frunțile.
Fluierături din partea băieților se aud și râsete, iar aplauze cât cuprinde.

- Ne-am căsătorit! îmi șoptește în ureche, iar eu zâmbesc larg.

*