MIRRYAM | 1

53. "Acasă la el"

—A doua zi—Seara—Spre casa lui Mike—

  Drumul în mașină a parcurs destul de bine. Mike m-a păcălit și ne-am împreunat degetele în timp ce el a condus.
În sfârșit, parchează în fața vilei. Coborâm, apoi Mike vine spre mine și mă ia din nou de mână. Îmi zâmbește și plasează un sărut pe fruntea mea, înainte să bată la ușă. Harry ne deschide cu un zâmbet imens pe buze.

   - Se pare că s-au împăcat porumbeii! zice, Mike dă ochii peste cap, iar eu chicotesc.

   - Mă bucur să te revăd, Harry! zic și îl strâng într-o îmbrățișare, dar a uitat că nu îi plac îmbrățișările.

   Cu toate că, îmi înapoiază îmbrățișarea. Mirarea mea e imensă.

    - Unde e nebuna mea? zic, referindu-mă la Derya.

    - Aici! zice și iese din bucătărie ștergând-se pe mâini cu un prosop.

   - Bună! îi fac cu mâna repede.

Fugim amândouă și ne luăm în brațe. Ne învârtim cum facem de obicei atunci când ne îmbrățișăm, iar băieții chicotesc. Zâmbetul lui Mike e imens. Se vede după fața și atitudinea lui cât de entuziasmat e că sunt aici.

  - Mă bucur că aici e mai temperatura mai mare! Blugii și bluza asta subțire nu țin atât de cald cum am plănuit...

   - Iubire, ți-a fost frig în mașină? zice și se îndreaptă spre mine ca să mă ajute să-mi dau jachetă de piele jos de pe umeri.

   - Nu! Dar e foarte frig afară! Am înghețat până am ajuns în mașină la tine! îi zic, iar el își freacă mâinile în jurul umerilor mei ca să mă ajute să mă încălzesc.

   - Păi, băieți, noi plecăm până sus! Aveți grijă! râde Harry către Mike.

  Eu zâmbesc, fiindcă atât pot să fac după replica lui mai obscenă. Mă îndrept spre canapea, iar el vine după mine. Mă așez, iar el caută telecomanda.

    - La ce vrei să te uiți? mă întreabă, iar eu încep să mă relaxez pe canapeaua maro.

    - Orice! dau din umeri.

    - Mai exact?

    - Hai să ne uităm amândoi la ceva pe Netflix: o comedie romantică...Ceva! zic întrerupt.

    - Nu pot!

   - De ce? întreb confuză.

   - Mă duc să pregătesc ceva să mâncăm!

   - Ai învățat să gătești, "iubire"? întreb, iar zâmbește.

    - Da, iubire! Am învățat! Dar tot omletele tale de dimineață sunt în top! zice, iar eu râd.

El se întoarce să se ducă spre canapea, iar eu mă furișez pe la spatele lui, apoi sar pe el.

   - Ai chef de joacă? mă întreabă și se întoarce cu fața la mine.

   - Poate! zic, și îl sărut scurt pe buze.

Nu mă lasă. Mă sărută mai mult. Îmi cuprinde coapsele cu ambele lui mâini și îmi ridică picioarele pe talia lui.

   - Am vrut să fac asta toată ziua!

   - De ce nu ai făcut-o? întreb jucăușă.

   - Ah! zice și mă mușcă de buză.

Eu chicotesc, iar el mă sărută pe gât. Îl ador atât de tare când face asta.