MIRRYAM | 1

42. "Cursa"

    - Păi...aș avea chef de o cursă.

    - Nu, nu ai chef! Ai spus că ești obosită!

   - Da! Dar tu nu îmi dai ordine mie!

    - Când te-am întrebat dacă vrei să mergi în parc ai zis că ești obosită. Dar, dacă te duci cu Lizza și iubitul ei la cursă, nu ești obosită? mă întreabă calm.

     - Edward, uite, nu mă înțelege greșit, doar...vreau să petrec timp cu vechii mei prieteni. Mai ales că vreau să îl cunosc pe Christian! zic, apoi îmi strâng buzele într-o linie subțire.

    - Dar mâine dacă te prind că refuzi, nu mai vorbesc cu tine! zice, iar eu zâmbesc și plasez un sărut mic pe obrazul lui.

El se înmoaie imediat, iar Lizza se uită timidă la noi.

     - O să te schimbi de hainele alea, nu? gesticulând spre fusta mea și cămașa albă pe care o port.

    - Dap. Vrei să mă îmbrac ca tine? Mi-am adus și haine mai rebele! zâmbesc la ea.

Ea e îmbrăcată într-o pereche de colanți negrii și o jachetă neagră deasupra unei bluze albe, iar în picioare are niște cizme din piele, negre.
Îmi iau o bluză neagră, perechea mea de blugi negrii rupți în genunchi și o jachetă roșie pe de-asupra pe care am purtat-o doar de câteva ori, iar în picioare, niște cizme lungi pe picior cu puțin toc. Arăt mai mult ca o puștoaică, decat ca o adultă de 20 de ani.
Când ies din camera căminului, Edward deschide gura larg, iar Lizza bate din palme.

  - Așa sexy! Nu ți-ai pierdut gusturile nici acum!

   - Păi m-ai văzut doar o dată îmbrăcată într-un anumit fel. Nu ai de unde să știi cum mă îmbrac de obicei, nu? sunt foarte confuză.

  - Ăăă, nu! Doar, presupun! Adică ești...In fine! Haide să mergem!

Lizza a fost chiar foarte ciudată azi. Sunt foarte confuză, mai ales că a pomenit faptul că Mike a întrebat de mine. Nu am uitat nici acum când a venit în camera de spital după ce m-am trezit din comă și m-a sărutat, apoi rugându-mă să nu spun nimănui ce s-a întâmplat. Atunci, am fost și mai confuză. Doar, simt că e ceva ce nu știu la mijlocul fiecărui detaliu, dar, prefer să trec peste și să mă distrez privind cursa între mașini.

*

Când am ajuns, expresia feței lui Edward s-a schimbat. Acum câteva minute era liniștit, acum se pare că e îngrijorat. O mulțime de tineri sunt pe lângă ceea ce pare a fi un garaj vechi de avioane.

- Aici este garajul. Christian? Ai putea să ne lași la el?

  - Sigur, iubito! Mirryam și Edward merg cu tine? întreaba șatenul, uitându-se la ea în sfarsit.

   - Dap. Mergem să vedem ce fac băieții.

   - Bine! spune, apoi o sărută și parchează mașina în garaj.

Noi coborâm, iar el pleacă înapoi, probabil la pista de curse.
Ochii mei erau țintă pe Mini Couper-ul roșu din fața mea. O durere de cap împreună cu o amețeală m-au luat prin surprindere. Edward a observat și m-a apucat de umeri înainte să mă prăbușesc pe podea.

  - Mirry? Ești bine? zice îngrijorat.

   - Da! Nu știu ce e cu mine. M-a luat amețeala.