Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 58

Vreau sa incep cu o paranteza. Cred ca toti ati auzit de plecarea lui Zayn. Vreau doar sa stiti ca imi pare si mie foarte rau si ca sunt aici pentru fiecare dintre voi daca vreti sa vorbiti cu cineva! O sa fie mai bine, promit. Daca asta il face pe el fericit si ii ajuta sanatatea, atunci sunt si eu foarte fericita pentru el! E un baiat extraordinar si o sa ramana mereu o parte din trupa. Mai bine sa plece acum pe calea asta decat ca si alti mari cantaretii (de exemplu, Kurt Cobain). O sa ii sustin in continuare pe cei patru! Still a directioner, just a little incomplete. Xx

ALICE'S POV

A trecut o saptamana de cand Harry mi-a spus... nici nu pot sa ma mai gandesc la asta. Baietii deja erau bine toti, dar toata lumea avea nervii intinsi la maxim. Am stat cuminti, asteptand ca ei sa faca ceva, sa ne gaseasca, dar nu s-a intamplat nimic.

Era seara de 4 spre 5 aprilie cand am simtit ca lumea mea se destrama. Toti din casa ne-am strans in holul casei. Baietii aveau o expresie serioasa pe fata, dar cel mai incordat era Harry. M-am asezat pe canapea si mi-am impreunat mainile. Simteam pur si simplu ca ceva nu este in regula.

-          Maine merg cu Harry in oras, a inceput Louis, iar eu mi-am unit buzele intr-o linie dreapta. Suntem aproape siguri ca tatal lui o sa ne urmareasca. In timpul asta, Alice, Perrie si Sophia mergeti cat mai departe de aici.

-          Pur si simplu ne urcam in masina si plecam? a intrebat Perrie ofticata.

-          Da, exact asta o s afaceti, a spus Zayn, ochii lor intalnindu-se.

-          Si apoi ce? a intrebat Lola.

-          Apoi continuam planul si speram ca nu o sa avem nevoie de cel de rezerva, a spus Harry, iar eu mi-am aplecat privirea.

-          Maine dimineata incepem devreme, deci orice aveti de intrebat sau de facut, faceti acum, a spus Niall incet.

Dar nu am putut face nimic. Fetele au mai intrebat cate ceva, dar nu puteam asculta. Nu voiam sa aud planul din nou. Voiam ca toate astea sa se termine. Asa ca, atunci cand am simtit ca Rita s-a ridicat de pe canapea, m-am ridicat si eu. Am mers incet pana la scari, dar nu am putut sa ma urc. Simteam un nod in gat si o goliciune in stomac. Asa ca m-am intors cu fata la ei si i-am privit neajutorata pentru o clipa. Ei ma priveau inapoi. Fac atat de multe pentru mine, iar eu nu pot sa fac nimic pentru ei. Trebuia sa o spun.

-          Voiam doar sa stiti ca apreciez mult ceea ce faceti pentru mine si va iubesc mult pe fiecare, am murmurat, oferindu-le la sfarsit un zambet slab.

-          Si noi te iubim pe tine, Alice, a spus Sophia, intorcandu-mi zambetul.

Baietii s-au imbratisat scurt si apoi Harry a venit spre mine, urcand scarile unul langa altul. Linistea s-a lasat peste casa si inainte sa intru in dormitor, mi s-a parut ca puteam distinge plansul fiecaruia din casa, pana si pe al meu.

-          Esti in regula, iubito? m-a intrebat Harry cand m-a vazut pierduta in gandurile mele.

-          Da, doar ca... asta a sunat ca si un adio, am murmurat, simtind cum lacrimile mi s-au adunat in ochi.

Toate cuvintele mi s-au oprit in gat si simteam nevoia sa plang. Dar nu puteam. Nu acum cand stiam ca asta ar putea fi ultima mea noapte cu Harry.

-          Ar trebui sa ne culcam, a spus el incet, schimband subiectul. Maine avem treaba.

Mana lui a luat-o pe a mea. Cand nu m-am miscat l-am facut sa ma priveasca si l-am intrebat:

-          Cum vrei sa-l cheme pe copil?