Nu i-am mai raspuns. Nu puteam sa cred. Toate cuvintele din piesa aia erau adevarate? Asta simtea? Nu cumva era doar un joc? Nu asta era binele inainte de rau? Suspiciunile nu imi dadeau pace, dar in momentul acela, am ales sa le ignor. Mi-am lipit urechea de pieptul lui si i-am strans mana lui mare in a mea. El mi-a intors gestul. Nu puteam auzi nimic. Nu auzeam muzica, nu imi auzeam respiratia, nu auzeam pasii mei pe podea, dar ii auzeam inima lui batand. Si asta era de ajuns.
Am mai dansat putin, dar totul a fost intrerupt cand am auzit:
- Nu pot sa cred!
M-am departat de Harry si m-am intors ca sa pot vedea cine vorbea. Am vazut o fata inalta, slaba si frumoasa, cu ochii negri si parul blond pana la umeri. Era intr-o rochie scurta alba care carea in volane dezordonate. Avea un zambet mare pe fata si ochii ei il priveau pe Harry infometati.
El nu trada nicio emotie. Zambea spre ea, dar ochii nu imi dadeau niciun indiciu despre cine ar putea fi ea.
- Gigi! a spus Harry cu un zambet strengar.
Dar Gigi nu se multumea doar cu un zambet. S-a apropiat de el si l-a imbratisat, lucru la care Harry a raspuns destul de fortat. Nu ii placea ca ea sa fie asa aproape de el. Eu zambeam discret, dar in sinea mea trimiteam blesteme pentru Gigi deoarece a intrerupt momentul nostru. Si pana la urma, cine naiba mai era si asta?! Inca o Nadia?
- Mi-a spus Mike ca va trimite pe cineva, dar nu ma asteptam sa fii chiar tu acela! Ei haide la masa mea ca sa vorbim afaceri! a spus ea cu o voce subtire si entuziasmata.
L-a luat pe Harry de brat si l-a dus in capatul celalalt, lasandu-ma ca o fraiera singura. Nici nu m-a vazut. Saud oar s-a prefacut ca nu exist? M-am dus la masa buimacita si m-am asezat. Poate nu dura mult. M-am uitat spre masa unde stateau Harry si Gigi si am surprins privirea lui. Parca imi cerea scuze si promitea ca o sa se intoarca in curand. Am asteptat. Toata lumea dansa si toata lumea avea partenera. Piesele erau asa frumoase. Deja primisem primul fel de mancare. Am mancat putin din el, dar pofta mi s-a taiat cand am fazut mana lui Gigi pe piciorul lui Harry, ioar el nu facea nimic. Se uita la ea cu orinta in ochi. Ma uitam constant la ceasul mare de pe perete. Trecuse deja o ora. Cat mai avea de gand sa faca asta?
Eu stiam sigur ca nu mai aveam de gand sa mai astept nicio secunda. M-am ridicat de la masa si am strabatut sala pana am ajuns in dreptul usii. Am privit inca odata spre Harry. Nici nu a remarcat ca voiam sa plec. Asa ca mi-am dat ochii peste cap si am plecat spre receptive unde ne-am lasat hainele. I-am cerut doamnei de acolo sa imi dea geaca lui Harry. Am luat din ea ceva bani, iar apoi am rugat-o sa imi cheme un taxi.
Dupa scurt timp, am urcat in cabina de taxi si i-am spus sa ma lase la adresa lui Harry, dar acesta a refuzat sa iasa din Las Vegas, asa ca l-am rugat sa ma lase chiar la iesire. La naiba cu toate astea! Eram in cea mai frumoasa rochie pe care am purtat-o vreodata, iar el ma lasa balta pentru alta… din nou! Gigi… Ce nume stupid! Gigi! Totul a fost asa frumos pana atunci. Chiar i-am auzit vocea angelica (,) cantandu-mi una din piesele mele preferate. Imi spunea in timp ce ne leganam pe melodie ca sunt frumoasa si ca in noaptea aceea eram numai noi doi. Macar credea ce spunea? Aparent, nu. Era numai jocul lui stupid, iar eu pierd. Oare acum ii canta si lui Gigi? Oare acum o facea cu Gigi in baie?
Cand am ajuns la iesirea din Las Vegas, i-am platit taximetristului rumul si m-am avantat pe marginea soselei. Era destul de intuneric afara, iar rochia lunga imi ingreuna mersul. Picioarele deja ma dureau de la mersul pe tocuri. Stiam ca in seara asta casa urma sa fie destul de goala. Zayn si Perrie erau la intalnire si lipseau pana poimaine, Liam, Nadia si Niall erau la “munca” si de Louis nu stiam nimic. Nici nu stiu cat am mers in intuneric, dar simtem ca tristetea ma sufoca. Era destul de frig, iar eu aveam numai un sal subtire.
Cand in sfarsit am ajuns, am batut cu putere in usa. Eram obosita, nervoasa si suparata. Louis mi-a deschis usa si am ramas usor surprinsa cand am vazut ca nu purta tricou. Arata bine. Tatuajele ii acopereau pieptul bine facut si bratele puternice. Am intrat inauntru si Louis m-a intrebat:
- Esti in regula?
- Nu, i-am raspuns simplu. Nu avea sens sa il mint si nici nu aveam starea necesara.
- Unde e Harry?
- Stii ceva? La naiba cu Harry! Probabil si-o trage cu Gigi in timp ce eu am venit pe jos de la iesirea din Vegas si stau stau singura, intr-un colt, imbracata in rochia asta! Cine isi numeste copilul asa? Gigi… suna ca numele unei companii de remorcari masini! i-am aruncat nervoasa. Stiam ca nu era in regula sa ma descarc pe el. Mi-am scuturat capul usor si am adaugat cu o voce micuta. Imi pare rau, sunt obosita.
Louis a incuviintat, dar am vazut ca se abtinea sa nu rada. Am mers in camera mea unde am stat singura pe pat in rochia asta frumoasa. Eram nervoasa si trista. Dar nu imi venea sa plang. Voiam numai sa ma ascund in pat singura cu tristetea mea. M-am schimbat in pantalonii scurti si maioul pe care le consieram pijamale. Am pus rochia inapoi pe umeras si am privit-o cu o oarecare melancolie. Mi-am desfacut parul care imi statea foarte cret din cauza felului in care a stat prins, asa ca l-am pus intr-o coada de cal.
M-am aruncat in pat sub asternuturi si mi-am tras plapuma foarte sus. Am inceput sa fredonez incet piesa “You and I” pe care Harry mi-a cantat-o acum cateva ore. Gestul lui a insemnat lumea pentru mine, iar pentru el a fost o simpla melodie intr-un simplu joc. Nici nu stiu cat am stat asa, pana am auzit batai violente in usa. Am deschis-o putin, doar cat sa vad cine era. Harry. Mi-am dat ochii peste cap si voiam sa inchid usa la loc, dar mana lui m-a oprit.
- De ce naiba ai plecat asa fara sa zici nimic? a intrebat nervos. Aha, deci acum era vina mea?!
- Pai ti-am spus intre primul fel de mancare si al doilea ca plec, dar… Oh, asa e. Tu erai cu Gigi la masa si nu cred ca m-ai auzit, avand in vedere ca eram la mese diferite. Te-ai distrat cu partenera ta? I-ai cantat si ei ceva frumos? Anunta-ma daca va trebui sa o ajut sa iti nasca copilul mai incolo, as fi fericita sa o fac, avand in vedere ca asta ar fi singurul lucru pe care l-as mai putea face in afara sa curat, sa ma cert cu tine sis a imi urasc fiecare secunda petrecuta in casa asta! i-am spus cu nonsalanta ca si cum ar fi ceva normal. Fata lui Harry s-a mai imblanzit si cred ca am vazut vinovatie, cuvantul de baza fiind “cred”.
- Erau afaceri, iubire! mi-a spus defensiv.
- Da? Pai in seara asta poti sa ti-o tragi cu afacerile, avand in vedere ca Nadia nu e aici. Sau cheam-o pe Gigi, sunt sigura ca ar fi incantata sa vina! Oricum, nu e ca si cum eu as fi altceva mai mult decat o slujnica-sac-de-box pe care iti place sa o fraieresti sis a te joci cu ea. Multumesc pentru ca imi oferi sansa sa dorm linistita si fara gandul ca s-ar putea sa ma omori in somn, esti un dragut! i-am spus la fel de falsa, dupa care i-am inchis usa in nas si am incuiat-o.
Era socat ca vorbeam asa, se vedea asta. Apoi a inceput sa bata la usa sis a imi zica sa o deschid, dar nu am ascultat. Dupa un timp, bataile s-au oprit, dar eu nu am putut sa dorm toata noaptea. Iar maine urma sa fiu in aceeasi casa cu el. Super!
Stiu ca acest capitol a fost cam scurt, dar in urmatorul va fi ceva mai interesant si vreau sa ii apropiu pe Alice si Harry, deci va fi ceva! Multumesc pentru ca cititi si pentru ca faceti povestea asta sa mearga! Nici nu stiti cat inseamna asta pentru mine! :) Xx
YOU ARE READING
Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome
Fanfiction"Au cazut in sindromul iubirii, dependenti unul de celalalt. Si iubirea nu e un sindrom de care sa scapi, ci el te scapa pe tine." "La naiba cu asta, de ce eu?" - Alice "Esti a mea si pot sa fac ce dracu' vreau cu tine!"...
