Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 27

ALICE’S POV

Nu dormisem toata noapte. Atipeam din cand in cand, dar nu mai mult de 15 minute. Dupa un timp, Harry s-a relaxat si am simtit cum se lasa mai greu. Mainile mele nu i-au dat nicio clipa drumul. Avea nevoie de mine. Mereu eu plangeam in fata lui. Iar acum can el a facut-o m-am simtit… vinovata. El si-a dezgropat amintirile alea dureroase din vina mea. Cum sa ai asa o viata? Cum poti sa induri acel grad de suferinta?

Era ora sapte si soarele batea usor pe covorul moale. Inca ii masam crestetul lui Harry bland. L-am auzit inspirand puternic si i-am simtit muschii incordandu-se. Genele lui mi-au atins pieptul de cateva ori, iar apoi s-a ridicat ca sa ma poata vedea. Obrazul si locul unde a dormit erau usor rosii, dar nu dureau. I-am zambit deoarece fata lui adormita era cel mai frumos lucru din lumea intreaga.

-          Nu ai dormit deloc? a intrebat vocea lui usor ragusita dupa somn.

Ei bine, daca fata lui era draguta, vocea era cel mai sexi lucru pe care il stiam.

-          Ba da, am zis incet.

In regula, nu am prea dormit, dar astea erau detalii. Harry s-a aplecat si m-a sarutat bland. Dup ace s-a departat, am intrebat:

-          Pentru ce a fost asta?

-          Buna dimineata, a zis si a zambit.

Si acum se comporta ca si cum seara trecuta nu s-ar fi intamplat. O sa respect asta. M-am bagat la loc sub plapuma si am inchis ochii ca sa incerc sa adorm.

-          Alice, nu dormi! a zis el soptit in urechea mea. Cand a vazut ca nu ii raspuns, a continuat. Haide, mergem azi toata lumea undeva unde iti place, a zis misterios si apoi mi-a muscat lobul urechii.

Am deschis ochii.

-          Unde?

-          Plecam la opt si stam 3 zile deci ai putea sa iti impachetezi cate ceva.

M-am ridicat repede si am inceput sa ma pregatesc. M-am spalat si m-am aranjat. M-am imbracat in niste pantaloni scurti albastri si intr-un maiou negru. Aveam si un jerseu in caz ca imi era frig. Am impachetat prosoape, periuta si pasta, perie de par, sampon, haine pe toate zilele si inca o pereche de pantofi. Harry a zis sa imi pun si ceva mai elegant si am pus si o rochie. Nu stiam unde aveam sa mergem, dar avand in vedere ca mergeam toti, am sa presupun ca baietii au o treaba.

Harry era in blugii negri si un tricou alb. Am coborat jos cu bagajele. Perrie m-a imbratisat entuziasmata, desi nici ea nu stia unde mergem. Harry s-a dus cu Zayn si Louis ca sa incarce lucrurile in masina. Aveau multe genti cu… chestii, intelegeti voi, asa ca bagajele cu haine au ramas in urma. Eu l-am luat pe al meu sip e a lui Louis, singurele ramase. Erau grele, dar ma descurcam. Am ajuns la masina si Louis mi-a multumit, fara sa fie ironic sau sarcastic, ca i-am adus bagajul si mi-a zambit. Un zambet real!

Urma sa mergem numai cu doua masini mari. In prima, eu, Harry, Perrie si Zayn, iar in a doua, Liam, Louis si Niall. Pe drum, chiar m-am simtit bine. Zayn statea in fata langa Harry care conducea, iar eu cu Perrie ne-am intins pe toata bancheta din spate. Radeam cu totii. Era asa placut. La un moment dat, chiar am avut o lupta cu Zayn pe ultimul biscuit cu ciocolata. Perrie radea de noi cu pofta, iar pana la urma, l-am facut in jumatate. Mergeam de patru ore si putin cand am vazut indicatoarele. Los Angeles! Cand eu si Perrie am vazut, am inceput sa zambim si sa ne comportam ca doua fete prostate. Harry si Zayn s-au uitat unul la altul si au zambit.

Am oprit la un hotel de cinci stele si ne-am cazat. In receptie, Liam a trebuit sa stea cu mine si cu Perrie pana baietii mergeau sa “rezolve” ceva cu proprietarul care lucre si el pentru Mike. Abia ne-a tinut aproape. Mereu mergeam sa ne uitam sau voiam sa iesim si eram ca doua fete de 5 ani care vor sa faca totul singure. Liam radea cand il rugam sa vina cu noi pana la mare si imi promitea ca o sa mergem mai tarziu.