Capitolul 29

27.2K 1.1K 267
                                    

ALICE’S POV

M-am trezit a doua zi in patul mare din hotel. Probabil adormisem in masina pentru ca totul devine negru dupa ce m-am urcat in ea. Eram in hainele de aseara. Harry era deja in picioare, imbracat in niste pantaloni scurti si un maiou visiniu, inchizand o valiza. Cand m-a auzit foindu-ma in pat, s-a intors spre mine si mi-a zambit. M-am dat jos din patul comod si am mers pana la el.

Mi-am agatat mainile de abomenul lui si mi-am lipit obrazul drept de spetele lui. El continua sa mute lucruri prin genti si sa le aranjeze. Cand am vazut ca nu avea de gand sa imi ofere atentie, m-am mutat in fata lui si l-am oprit din ce facea. El a zambit amuzat, dar a continuat sa lucreze.

Am plecat de langa el si m-am dus in baie. Parul meu era incretit de la sarea marii. M-am schimbat repede in ceva usor si apoi mi-am aranjat parul. Cand am iesit din baie, Harry se uita la telefonul lui.

-         Ce facem azi? am intrebat.

-         Azi, a spus Harry tastand repede pe telefonul sau, eu si baietii o sa rezolvam cateva lucruri, iar tu si Perrie o sa mergeti prin oras. Apoi o sa ne vedem aici la sapte. La opt va pregatiti si la noua plecam.

Am zambit. Jumatate de zi in orasul asta superb! Jumatate de zi cu Perrie! Asta era Raiul pe pamant. M-am incaltat repede si am pornit cu Harry spre lift. El cara trei genti negre care pareau grele. Am asteptat pana un lift gol a venit. Acesta a pornit, iar eu ma priveam in usile liftului. Brusc, o mana de-a lui Harry m-a lipit de peretele metallic al liftului si s-a apropiat de mine amenintator. Cu o voce joasa si ferma a spus:

-         Sa nu iti vina idei! Oriunde am fi, oricat de mare ar fi orasul, oricat de departe ai fugi, te voi gasi. Si cand o voi face, te voi pedepsi. Deci fara misiuni sinucigase, ne-am inteles, iubito?

Am dat usor din cap. Nu pot sa cred ca iar incepeam cu chestii din astea! Amenintari peste amenintari si restrictii cu carul. Nu am mai scos o vorba pana am iesit din lift. Cand am ajuns in hol ne-am asezat pe fotolii si am asteptat ca si ceilalti sa coboare. Niciun cuvant. Au venit incet-incet toti. Apoi am iesit in fata hotelului si am auzit cum se intelegeau cum si unde ne vedeam.

Cand trebuiau sa plece, Harry s-a aplecat spre mine ca sa ma sarute, dar mi-am intors capul imperceptibil, dar deajuns cat el sa nu imi nimereasca buzele. A marait nervos si apoi a plecat fara sa mai spuna nimic. M-am uitat mai bine la masinile lor. In locul pasangerului era o figura cunoscuta. Nadia. Era Nadia.

Am mers cu Perrie prin magazine si am strabatut orasul. A fost uimitor, iar cu Perrie te simti mereu bine. M-am distrat, dar mereu ma gandeam la Harry. La tot ce mi-a spus mai demult. La tot ce imi spune acum. La cum se comporta. La ce face. Si mergand prin toate gandurile astea, ceva m-a lovit ca un vartej. Era ceva asa de dureros si de enervant ca imi venea sa imi dau o palma numai pentru ca eu gandeam asa. Nu imi venea sa cred. Nu voiam sa cred. Dar eram mai mult ca sigura. Eram indragostita de Harry Styles.

Toata ziua m-am gandit la asta. Ma intrebam constant. Ce fac ei acum. Sper ca Nadia nu se apropie de ei. Sper ca sunt in viata. Sper ca nu au omorat pe nimeni. Doamne da sa nu se fi intamplat nimic rau.

Sirul gandurilor mi-a fost intrerupt de expresia serioasa a lui Perrie.

-         Alice, a inceput ea, in seara asta o sa avem de-a face cu niste tipi extreme de rai si de periculosi. Tipul ala pe care l-ai pacalit tu si Nadia e mic pitic pe langa ce face gasca asta. Trebuie sa faci exact cum spun baietii. Nicio miscare in plus sau in minus! Ei o sa aiba grija de noi. Sunt experti in asta.

Am aprobat din cap si am ascultat in continuare. Ma treceau fiorii si aveam pielea de gaina.

-         Noi trei o sa mergem si o sa ii convigem sa mergem la hotelul lor. Acolo o sa fie baietii si o sa ii execute rapid. Trebuie doar sa ii bagi in camera de hotel!

Possessive Love - Harry Styles A.U.  FanFiction - I. SyndromeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum