Capitolul 38

27K 1K 185
                                    

M-am trezit cand Harry a iesit din baie cu parul ud, picurandu-i pe umar. Ochii ni s-au intalnit si doar ne-am privit. Nici nu imi puteam da seama ce simtea. Era suparat? Indiferent? Vinovat? Tot ce primeam de la el era o privire neutra.

M-am ridicat din pat si m-am odihnit o secunda la marginea lui. Mana mi s-a dus la buza mea umflata din cauza loviturii de ieri. Mi-am trecut limba peste ea, incercand sa ignor durerea si m-am dus in dreptul balconului. Pe cer erau adunati nori de ploaie, iar ochii mi-au cazut pe balustrada pe care vedeam picaturi adunate una langa alta. Bara aia a fost singura care m-a tinut in viata. Nu pot sa cred ca voiam sa ma sinucid. Cat de mult am ajuns sa imi urasc viata? Cat de mult am ajuns sa imi plang de mila? Era in regula sa fiu trista, dar nu asa. Imi parea rau pentru ce facusem. Dylan nu mai avea o viata, iar eu ii dadeam cu piciorul propriei vieti. Am simtit un nod cand m-am gandit la Dylan si stomacul mi s-a intors pe dos. L-a impuscat in fata mea. L-a batut pana nu a mai stiut de el si l-a lasat sa sufere intr-o balta de sange. L-a lasat sa moara singur, infricosat si in dureri. Ce om face asta?

L-am vazut apropiindu-se de mine si cand am vazut ca mana lui s-a intins spre mine, l-am privit dur, iar bratul i-a revenit pe langa corp. Am privit amandoi balconul care aproape mi-a luat viata. Am plecat de langa el si m-am asezat pe pat, inapoi in siguranta pe care o simteam sub asternuturi. Am auzit o lovitura si o injuratura nervoasa din partea lui Harry care era incordat din nu stiu ce motiv. Cand a iesit din camera, trantind usa dupa el, m-am dat repede jos din pat. Pe geam, i-am vazut pe baieti la masini cum se pregateau. Plecau din nou? Pana si Perrie era cu ei. Ramaneam singura? Sansa mea.

Nu am avut timp sa imi pun la punct un plan pentru ca Harry a intrat grabit in camera cu o privire enervata.

-          Nici sa nu te gandesti! a zis in timp ce isi lua pe el un hanorac negru.

-          La ce? am intrebat.

Aveam asa multe ganduri si voiam sa stiu la ce se refera.

-          La nimic! a raspuns si mai tensionat in timp ce isi aranja bluza. Doar stai intr-un loc si respira. Nu fa nimic altceva!

-          Sigur, am sa stau ca si un catelus in timp ce voi mai omorati ceva persoane. Am voie sa merg la baie sau nu? am zis ironica.

-          Alice, gata! a zis el in timp ce isi punea o geanta pe umar.

-          Sa traiti, domnule Styles! Sau sa va spun Henry, Alteta? am zis facand o micuta reverenta.

-          Alice, termina cu prostiile! a insistat el vocea lui fiind foarte ridicata.

-          Cu ce prostii, stapane? l-am batjocorit eu. Cu cele in care te tratez ca un print afurisit sau cu fazele cand voiam sa sar de pe balcon?

Piciorul lui Harry a lovit noptiera de langa el si a daramat-o.

-          Crezi ca mie imi e usor sa te vad asa? Gata sa sari de la un balcon pentru un tampit sau pentru ceva ce eu am facut? Crezi ca imi place sa ma gandesc la cat de bine semeni cu Gemma sau la faptul ca nu te pot lasa naibii singura din cauza ca ma gandesc ca o sa faci ceva, dar nici nu te pot lua cu mine pentru ca ar fi mult mai periculos! Ei bine, afla ca nu e asa de placut pe cat crezi!  

-          Bine, pleaca! Asa cum faci mereu si apoi te astepti ca totul sa fie bine! am strigat inapoi. Am vrut sa ma sinucid, boo-hoo! Biata de mine! Nu as fi ajuns asa daca tu nu l-ai fi ucis pe Dylan in fata mea, idiotule! Sub ochii mei, l-am vazut murind si am vazut persoana pe care o iubesc facand ceva ingrozitor unei alte persoane bune la care tineam! Cum te astepti sa fiu?

-          Urma sa te raneasca! a strigat inapoi, ridicandu-si mainile frustrat.

A urmat un moment de pauza in care ochii mei s-au umplut de lacrimi. Poate. Poate avea sa ma raneasca. Dar nu merita sa moara. Nu am sa accept gandul asta.

Possessive Love - Harry Styles A.U.  FanFiction - I. SyndromeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum