Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 43

Era ora cinci, iar eu eram la sediul baietilor. Ma schimbam dupa paravan in timp ce o ascultam pe femeia care m-a antrenat ieri – da, nebuna care arunca dupa oameni cu scaune si pe care o cheama Lara – cum vorbea despre greselile mele de ieri. De data asta purtam doar niste blugi si un corset foarte strans care ma incomoda. Eram la machiaj, iar Lara inca vorbea.

-          Si sa nu cumva sa iti mai dai vreodata jos casca! Stii cat costa o chestie din aia? Apropo, stii ce a fost aproape inexistent? Contactul vizual!

Si continua. Restul fetelor, in afara de Rita si Perrie  au plecat mai devreme ca sa nu fie asa evident. Baietii asteptau sa il iau pe Paul ca ei sa poata actiona.

-          Ce trebuie sa fac azi? am intrebat cand Lara s-a oprit din turuit.

-          Sa il distragi. Ii pui intrebari, vorbesti cu el, faci totul normal si cel mai important, nu iti iesi din rol.

M-am ridicat cand l-am vazut pe Harry coborand scarile de la Mike. M-a imbratisat si mi-a spus:

-          O sa fie bine, ok? Toate astea o sa se termine in curand.

-          Unde mergeti? am intrebat.

-          Trebuie sa ne ocupam de urmaritorii lui, mi-a raspuns Harry.

Am dat din cap, iar buzele lui mi-au sarutat fruntea. Am plecat de langa el, iar Lara m-a excortat pana la masina. Inainte sa urc, ea mi-a dat in mana un cutit mic si mi-a spus sa il ascund in cizma inalta.

-          Ai innebunit? Nu port asa ceva dupa mine! am protestat

-          Ba da, o faci! a zis si a indesat cutitul in cizma mea. Asta e o masura de precautie. De asemenea, ai o arma in geanta.

-          De aia era asa grea? am intrebat revoltata.

-          E pentru siguranta ta! Nu o scoate decat daca e nevoie!

Masina a pornit. M-am uitat in geanta si am vazut arma neagra care era pusa deasupra lucrurilor marunte din geanta. Simteam manerul cutitului pe coapsa mea si imi era frica sa imi misc piciorul. Am ajuns in centru, pe o banca rece. Tot ce trebuia sa fac era sa astept. Cam dupa o ora, l-am vazut pe Paul venind. S-a asezat langa mine pe banca si a spus privind inainte:

-          Ce faci aici?

-          Stiam ca baietii tai iti vor spune ca m-au vazut, am spus, desi chiar nu stiam asta… era ceva ce mi-au spus sa spun cand apare Paul.

-          Desteapta fata, a zis cu un zambet. De ce ai vrut sa ne vedem?

-          Ce-ar fi sa iti spun la o cafea?

M-a luat de mana ca sa ma ajute sa ma ridic si am mers impreuna pana la cea mai apropiata cafenea. Dupa ce am comandat, el a intrebat:

-          Dec ice voiai sa imi spui, frumoaso?

-          Cat de bine iti cunosti echipa? am intrebat.

Repetasem asta cu Lara de multe ori, desi nu stiam ce trebuie sa fac dupa ce el raspunde la intrebare. Lara a spus ca vom vorbi prin casca.

-          Foarte bine.

-          Esti sigur?

-          Foarte sigur. Ce sunt cu intrebarile astea prostesti?

Deja devenea defensiv. Vocea din casca mi-a spus sa caut in geanta un dosar. Mi-am deschis geanta si am inghitit in sec cand am atins arma. Am scos un dosar subtire.