Capitolul 48

25.7K 1K 291
                                    

Stateam pe fotoliul din sufragerie, sorbind din ceaiul pe care Perrie l-a facut pentru mine. Ea era intinsa pe canapea si dormea linistita.

O luna. O luna intreaga fara vreun semn de viata din partea baietilor. Am mers la cabinele telefonice pe care baietii trebuiau sa ne sune, dar nu s-a intamplat niciodata nimic. Din cate stiam, s-ar fi putut sa fie morti.

Stateam ghemuita si incercam sa respir. Din ziua in care apelul meu si al lui Harry s-a intrerupt brusc nu am mai putut respira cum trebuie. O presiune constanta se afla pe pieptul meu si mereu ajungeam sa plang. Noaptea, ma gandeam la toate rautatile din lume care s-ar fi putut intampla si nu am mai dormit bine. Eram obosita, dar nu puteam sa dorm.

Si Perrie era destul de doborata. Cateodata, venea in camera mea noaptea si se punea langa mine pentru a putea adormi. Imi povestea despre cosmarurile ei cu Zayn care nu o lasau sa se odihneasca. Privind-o acum, nu ai fi spus ca are vreo problema.

Eram in niste pantaloni scurti si intr-un tricou negru de-al lui Harry care inca ii purtau mirosul. Il voiam inapoi si il voiam pe el, nu tricourile lui care doar aduceau cu el. Nu le puteam spune unor tricouri ca le iubesc, iar ele sa imi zambeasca fericite. Imi era dor de el.

Dar apoi am auzit o bataie in usa. Inima mi-a sarit din piept, iar Perrie s-a trezit si ea cand a auzit. Erau ei? Erau ei sau altcineva? Trebuia sa ma bucur sau sa plang? M-am ridicat si am asezat cana pe masa. Mi-am asezat mana pe clanta si am privit-o pe Perrie care a dat usor din cap. Degetele mele au invartit cheile si apoi usa s-a deschis.

Hainele negre ii erau grele peste umerii lui lati, iar buzele rozalii usor crapate de la frig. Carliontii ii erau adunati la spate intr-o coada, iar ochii lui verzi erau obositi. Pe barbia lui erau fire din barba si am zambit usor pentru ca nu il mai vazusem nebarbierit. Limba lui a trecut peste buza lui inferioara, umezind-o usor inainte sa vorbeasca.

-          Am venit, iubito.

Am ras usor, mai mult ca sa nu plang. A intrat si m-a imbratisat asa de strans incat nu mai puteai sa ne deosebesti corpurile. Zayn a mers la Perrie care plangea de fericire, iar baietii s-au intins pe canapea.

-          Idiotule! am murmurat in umarul sau, dar fara sa ii dau drumul.

Mainile lui m-au strans mai tare, iar eu am incercat sa il prind mai bine. Dupa ce ne-am indepartat, l-am privit ca sa ma asigur ca era el. Mi-am trecut usor palma peste barbia lui nebarbierita si am ras. I-am imbratisat si pe restul, multumind cerului ca au ajuns acasa. Fiecare a plecat in camera lui, toti fiind extenuati.

Cum am urcat sus, Harry m-a tras in alta imbratisare puternica. Ne leganam usor si jur ca nu am vrut sa ii dau drumul. Nu urma sa ii dau drumul si sa il pierd din nou. Nu urma sa mai trec inca o data prin asta. Refuzam sa il las sa plece. Si asa a fost. Jur ca nu era lucru mai placut decat sa il imbratisez. Toata dragostea de care aveam nevoie si toate cuvintele pe care el nu le-a spus, veneau din imbratisarea lui. Nu stiu de ce, dar am inceput sa plang. Aveam nevoie de el si stiam ca el e chiar aici langa mine, dar eu inca plangeam. Probabil a simtit convulsiile pe care pieptul meu le avea pentru ca mi-a dat drumul. Mi-a luat fata intre mainile lui si m-a privit ingrijorat, cuta dintre sprancenele lui adancindu-se.

-          Shhh, a incercat sa ma linisteasca el, stergand cu degetele lacrimile care imi curgeau, nu plange, iubito. Ma instristezi cand plangi asa.

Dar nu ma puteam opri. Mi-am ridicat palmele si i-au cuprins fata asa cum el a cuprins-o pe a mea. Am zambit, lasand un hohot de plans sa imi scape si i-am mangaiat usor cu degetul mare pielea obrajilor lui reci. Si-a intors capul spre stanga in asa fel incat sa imi prinda mana intre fata lui si umar, plasand apoi un sarut in palma mea. Ochii lui verzi s-au intors sa ii priveasca pe ai mei. Bratele lui au coborat la talia mea pe care a tras-o langa el. Buzele noastre s-au atins si au inceput un sarut dulce la care visam de o luna. Mi-am trecut degetele prin carliontii lui fini, lucru care l-a facut sa geama usor. Era acasa si era langa mine.

Possessive Love - Harry Styles A.U.  FanFiction - I. SyndromeWhere stories live. Discover now