Capitolul 25

25.5K 1.1K 255
                                    

-          Dar tu? Care e povestea ta?   

El s-a uitat in gol. Toata compasiunea si grija pe care o avea pe chip s-a dus. Acum nu mai era nimic. Doar ochii lui, privind reci si absenti. Mi-am asezat mana peste a lui, lucru ce l-a facut sa se uite inapoi la mine. Fara nicio expresie. Doar un gol.

-          Esti ok? am intrebat usor.

El doar a dat din cap si s-a intins pe spate. Asa rau era trecutul lui? Eu i l-am spus pe al meu. Dar inteleg. Adica nici mie nu imi place sa insiste cineva pe trecutul meu, asa ca am sa o las balta. Si acum ca ma gandesc, nu pot sa cred ca eu chiar i-am povestit lui despre asta. Adica mai stia Semi, Sisi si cam atat. Am avut prieteni care au fost acolo pentru mine, dar niciunul ca si Sisi si Semi. Doamne, imi era dor de ei!

Fata lui Harry era incruntata. Se detasa de mine si state ape spate incruntat. Ma intrebam la ce se gandea. La ce s-a intamplat cu adevarat cu el. Adica, sa fim seriosi, criminalii nu se nasc peste noapte. Ceva trebuie s ail fi format sa ajunga asa… nu?

M-am aplecat si i-am sarutat obrazul usor. El a iesit din starea aia ciudata si si-a intors numai capul spre mine. Mi-a analizat toata fata. Facusem ceva gresit? Cu gandurile inca pierdute, a spus incet:

-          Vino, vreau sa iti arat ceva!

Ne-am ridicat, iar el a luat la nimereala un tricou negru din dulapul lui. Am coborat scarile repede si am iesit pe usa. Era insorit, dar puteai simti vantul rece de toamna care trecea prin jerseul meu subtire. Ne-am urcat in masina si el a pornit fara sa spuna nimic. Era asa ciudat. Nu o luasem spre oras, ci in partea opusa. El conducea repede, ca de obicei, iar eu nu m-am putut abtine din a-l intreba:

-          Harry, unde mergem?

-          O sa vezi!

Nici nu m-am mai ostenit. Era imposibil sa ii scoti ceva din cap, odata ce ii intra. Dupa ceva timp, a luat-o pe un drum de tara, mai rau si neasfaltat. A oprit masina pe iarba marunta si mi-a facut semn sa ies. M-a luat de mana, ca si cum faceam asta de cand lumea si pamantul, si am traversat campul impreuna. Am coborat o panta cu iarba joasa pana am ajuns la marginea unei paduri care era marginita de un gard facut din doua scanduri putrezite si paralele. A trecut printre ele, iar eu am facut ca si el. Am mers cu grija prin padure pana ne-am oprit in fata unui lac mare si frumos. Lacul nu era prea mare, iar apa sclipea la suprafata. Era inconjurat de copaci si de o iarba marunta si moale. Pasarile se auzeau cantand sic and batea vantul, toata padurea fermata la unison. Era asa frumos. M-am uitat la Harry care zambea nostalgic.

-          E asa frumos aici! am spus in timp ce mergeam spre marginea lacului.

El s-a asezat pe jos, cu picioarele intinse in fata si sprijinandu-se in maini, iar eu am mai stat putin in picioare, cu mainile in sold, doar privind imprejurimile. A trecut ceva timp de cand nu am mai fost prin padure sau in apropierea uneia. Uitasem ce bine se simte.

M-am asezat si eu langa el cu picioarele adunate la piept si l-am intrebat curioasa:

-          Cum de ai gasit locul asta?

-          Mai demult, veneam aici cu mama si sora mea mai mare si doar stateam si ne uitam la lac sau inotam in el.

-          Si tatal tau nu venea cu voi? am intrebat confuza.

-          Nu.

Am plecat privirea. Poate ca asta era secretul lui. Poate avea probleme cu familia. Am inceput sa smulg firisoare de iarba ca sa imi calmez nervii.

-          Chiar acolo, a spus el, iar eu mi-am ridicat privirea ca sa ma uit la o portiune de iarba mai incolo de noi pe care mi-o arata, am facut primii pasi, a spus el mandru si a zambit usor.

Possessive Love - Harry Styles A.U.  FanFiction - I. SyndromeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum