Possessive Love - Harry Styles A.U. FanFiction - I. Syndrome

Capitolul 15

O bubuitura puternica m-a trezit. Am ascultat cu atentie. Nu se mai auzea nimic, poate mi s-a parut sau am visat. Ma asez comfortabil si ma ascund sub plapuma pufoasa si cand eram aproape adormita, aud din nou acel zgomot, ca si cand ceva ar cadea sau o craca s-ar rupe.

Desi imi era putin teama, am mers sa verific daca totul era in regula. Era intuneric, iar picioarele mele desculte inaintau cu grija pe langa peretele de care ma sprijineam cu mana. M-am oprit la camera lui Harry si am ascultat. Nicio miscare. Am continuat sa merg cu atentie pana am ajuns la  camera lui Niall si mi-am lipit urechea de usa si am ascultat cu atentie. Cand am auzit usori sforaituri, am respirat usurata si am  stiut ca doarme. Am mai mers putin si am cotit pe un corridor si am ajuns la camera lui Liam. Usa ii era usor intre deschisa si cand nu am auzit nimic, mi-am bagat capul prin deschizatura si am vazut ca si el dormea. I-am inchis usa si am coborat scarile incercand sa le fac sa scartaie cat mai putin. Am ajuns jos. Stiam ca Louis dormea pentru ca el mereu isi inchidea us ape dinauntru noaptea, iar pe Perrie sip e Zayn ii puteam auzi vorbind incet. Cand am vazut ca si-au stins lumina, am rasuflat usurata.

M-am uitat la ceasul dinsufragerie care indica ora cinci dimineata. Inca putin si rasarea soarele. Probabil ca toti erau extenuate dupa petrecerea, la care eu nu am fost, si s-au culcat. Am urcat scarile cu grija ca sa nu trezesc pe nimeni si am inceput sa merg spre camera mea. Era destul de departe deoarece trebuia sat rec de camera lui Niall, de a lui Harry si sa iau coltul si abia apoi era camera mea, in capatul holului. In timp ce mergeam ma gandeam la ce a facut sunetul ala. Poate s-a auzit e afara. am mers sic and am ajuns la colt, am vazut o vaza rasturnata pe jos, iar florile imprastiate pe langa ea. Inima mi-a stat in loc de frica. M-am uitat in jur, desi in intunericul asta nu poti vedea nimic, iar apoi m-am aplecat sa ridic florile. Am pasit cu grija spre camera mea si am rasucit clanta cu teama. Am deschis usa si am asteptat sa vad daca nu sare cineva. Nu s-a intamplat nimic. Am pasit relaxat si am inchis usa dupa mine.

Brusc, am fost trantita de perete si o mana s-a asezat peste gura mea ca sa imi opreasca strigatul infundat. In lumina slaba care intra pe geam am putut distinge carliontii intunecati si linia maxilarului bine conturata. Vedeam pieptul bine facut si gol, plin de tatuaje. Puteam vedea nasul micut si buzele trandafirii care erau acum intr-o linie dreapta, dar nu ii puteam vedea ochii. Ochii aceia verzi erau doua gauri negre care se confundau cu noaptea. Chipul sau avea atata dorinta si ura. Ce i-am facut? Mirosea a bautura puternic. La naiba!

O mana a lui imi era peste gura, iar cu cealalta se sprijinea de perete. Distanta dintre noi era destul de mica, iar eu simteam ca ma sufoc desi aveam aer in plamani. Mana lui s-a dus de la gura la gat si a ramas acolo. Degetele lui erau perfect asezate peste urmele invinetite pe care le am de data trecuta cand m-a prins de gat. Frica m-a cuprins si respiratia mi s-a accelerat brusc. Sentimentul acela de a te sufoca e o durere constant ape care o simti si dupa ce te elibereaza. Dar nu apasa inca. Doar imi tinea capul si se juca cu frica mea. Vocea lui ragusita a intrebat amenintator:

-          Cine esti? Ce cauti aici? Asta e casa mea!

-          Sunt e-eu, Harry! Alice! Ce ai? Revino-ti!

-          Nu stiu pe nimeni Alice! Ma minti? a spus, apropiindu-se de mine.

-          N-nu! Sunt eu, Harry! M-ai rapit din Chicago si m-ai adus aici, in Las Vegas!

-          Mi-as fi amintit daca as fi adus pe cineva aici! a zis cu o voce joasa si periculos de calma venind si mai aproape de mine. Un centimetru mai aproape, iar nasul lui l-ar fi atins pe al meu.

“Mi-as fi amintit daca as fi adus pe cineva aici”. Ei bine, e destul de clar ca nu iti amintesti! I-as fi spus eu vreo doua, dar in starea asta imi era si mai frica de el. Harry chiar nu ma recunostea… cat de beat trebuie sa fii?