꧁Blood and Calls꧂

*16*

Ma blochez pentru o secunda. Cu el vorbea Taehyung cand a iesit.

-Oh, Nu eram acasa sau probabil eram la subsol si nu lam auzit intrand.

-Nu trebuia sa iei cina in familie?

-Am stat in frig si am avut febra. Mama stie si lea spus si celorlanti.

Nu spune nimic. Privesc fulgii iar in timp ce incerc sa imi controlez tremuratul.

-Imi pare rau.

Spune dintro data privinduma.

-Ce...

-Hai sa ne intoarcem. El trebuie sa fi ajuns.

Nu stiu daca se refera la Park sau Taehyung dar il urmez aruncand ce a mai ramas din tigara in zapada. Iau o bomboana de mentos pentru a alunga mirosul fumului. Intram in cladire fara a spune ceva. Ma asez la locul meu simtind ochii tuturor persoanelor pe mine. Linistea de mormant este intrerupta de venirea avocatilor. Ii vad pe cei trei intrand in sala facand ca toti sa se ridice. Taehyung, Yeonjun si Yoongi pasesc apasat cu dosare sub brat, imbracati in costume la cravata. Imi vad logodnicul zambind si venin spre mine. Se apropie lasandumi un sarut pe obraz. Inghit in sec cand se face comod pe scaun, gestul lui facand lumea sa susoteasca.

-Am auzit ca au nunta in doua saptamani.

-Sunt niste persoane minunate ale legii. Nu stiu ce avea sa fie fara ei.

Aud fara sa vreau, simtind cum mi se pune un nod in gat. Simt ochii lui Kai. Sta chiar in fata mea privinduma suspect. Imi ridic privirea dand de a sa. Nu o retrage.

-Judecatorul intra, ridicativa in picioare!

Barbatul in jur la 45 de ani isi face aparitia in sala. Ma ridic odata cu ceilalti rupand contactul vizual cu Kai.

-Luati loc.

Rosteste el, multimea asezanduse imediat. 

-Sa intre inculpatul!

Striga el alta usa deschizanduse imediat dupa ce el rosti vorbele. Linistea se lasa complet cand Park intra in sala cu doi politisti tinandul de bratele incatusate si cu alti doi paznici in urma lor. Poarta uniforma din inchisoare. Parul negru arata prospat spalat caci e umed. Ochii lui nu mai sunt reci si indiferenti ca de obicei. Are ochii rosii. Pielea ii este alba. Sia petrecut noaptea la solitar. Paseste incet de parca paseste pe carbuni incinsi.

Jimin pov.

Imi simt pasii impleticiti. Vad doar ceata. Ma simt mult mai slabit ca de obicei. Arunc o privire prin sala. Il vad pe par albastru cu privirea atintita pe detectiv. Ea se uita la mine. Clipesc incercand sa imi revin. Privesc spre ceilalti. Raceala si dezgustul din ochii lor nu poate fi descris. 

Revinoti Jimin.

Imi spun cand sunt asezat pe scaunul inculpatului. Imi las capul in jos incercand sa imi aduc chipul indiferent iar pe fata.

-Park Jimin, 20 de ani din orasul Busan. Confirmare?

Dau afirmativ din cap ridicandumi ochii spre el privindul fara vreo expresie pe chip.

-Puteti incepe domnule avocat, Kim.

Il aud iar. Incep sa nu ii suport vocea deja. Kim se ridica de langa detectiv intorcanduse spre mine. Deschide dosarul dar nu citeste nimic.

-La data de 24 mai 2012 ati comis prima crima. Vati injunghiat tatal de 57 de ori ca mai apoi sa ii aruncati corpul intro camera si sa o incuiati cu 7 lacate. Vati injunghiat mama de 40 de ori aruncandui cadavrul in aceias camera cu sotul ei. Gresesc?