꧁Blood and Calls꧂

*13*

Rămân mută pentru un moment.

-I-am contactat soțul.

Îmi răscolesc prin minte vre-un moment în care Sanghwo să-mi fi spus de familia lui. Rămân mută în continuare în timp ce mâinile lui se înălbesc pe volan, ținându-l strâns și rotindu-l mult prea tare în încercarea de a lua o curbă.

-Ce a spus? L-ai adus la secție?

-Refuză să iasă din casă. Evident că e suspectul principal dar ma rugat să te aduc la el.

Strâng din dinți. Oamenii au așteptări prea mari de la mine. Iar eu am așteptări mari de la societate.

-L-a văzut pe Park ieri. Se târa pe podea încercând să mă convingă că a venit și i-a ucis soția în noaptea nunții. Nu pe mine, pe colegul meu mai exact. Era i  Busan când am aflat eu locația și l-am rugat să le verifice casa. Eram la telefon în acel moment pe apel cu el. Ce crezi?

Stau ca trăsnită, urmând să mă lovesc cu capul de fereastra căci nu am reușit să îmi găsesc echilibrul când Jihoon o luă pe un drum neasfaltat.

-Nu are cum.

Zic uitând să îmi gândesc cuvintele.

-De ce?

Tac. Dau din umeri știind că și el va tăcea la rândul său.

-Ultima lui apariție a fost la nunta ta. Dacă o luăm logic, a atacat din nou la altă nuntă.

-Acum 5 ani a avut un motiv, Jihoon. M-a urât atât de mult încât mi-a ucis soțul. Acum ce motiv poate avea? Nu cred că Sanghwo sau sora lui aveau vre-o legătură cu el.

-Nici cele 300 de victime nu aveau.

Oprește brusc la o intersecție de unde pornesc două drumuri.

-Trebuie să îl punem iar în căutare. De data asta fară să se de-a la știri.

Bate cu degetele in volan, privind drept înainte la mașinile ce își continuă cursul.

-Voi vorbi întâi cu el. Bărbatul ăla poate minți iar dacă află media se va lăsa cu oficii închise iar lumea va fi în panică.

-Să înțeleg că o luăm spre Busan?

Dau din cap simțind cum inima mi se strânge gândindu-mă că Regulus e cu bărbatul ce riscă să fie închis, iar faptul că poate afla de reputația lui Jimin mă sperie mai mult decât pe el.

Îi las un mesaj, zicându-i să rămână cu Regulus până târziu. Nu îi mai astept răspunsul. Îmi pun telefonul pe mut, băgându-l în unul dintre buzunarele pantalonilor.

___________________________________

Mi s-a lipit limba de cerul gurii de la cât de mult m-am abținut să nu îl contrazic pe Jihoon vorbind despre șansele ca Jimin să se fi întors. Nu îmi i-a mult să realizez că nici măcar nu știu pe unde a fost în tot acest timp. A adus vorba până și de Death Note susținând teoria că cineva încearcă să îi i-a locul.

-Nu am ajuns?

Întreb fiind sătulă. Scoate o exclamație când își dă seama că a scăpat ceva din  vedere.

-Tocmai am trecut pe lângă casa lui.

Îmi ridic ochii din poală, unde mi-am urmărit degetele înodate pe tot parcursul drumului. Îmi micșorez ochii incruntandu-mi sprâncenele când privesc în oglinda mașinii. Unghiile mi se scufundă în pielea albă a mâinilor.

-Am ajuns. Cam târziu ce-i drept...

Nu mai aud restul. Urletele îmi răsună în urechi iar sângele îmi stropește fața din nou.

-Jihoon...

-Casa pare ceva dintre antichități. Să știi că nu vezi așa ceva în ultimul timp. Stil francez din câte am vazut din poze-

Simt brusc că nu pot respira când el parchează în fața porților negre, încolțite de mușchii copacilor și ramuri pline de petalele primăverii.

-Jihoon.

Își întoarce capul către mine dându-și seama într-un sfârșit că mă aflu în pragul unei căderi mintale.

-Wonyoung?

-Asta e vechea mea casă.

Să aveți o vacanță făină. Voi încerca să postez zilnic. Am un plot super în minte și sper să vă placă.