꧁Blood and Calls꧂

*130*

-Finnick!

Zice Jimin pasind in camera bine luminata. Fac un pas, urmandu-l in inacapere. Chipul baiatului se intoarce iar pe fata lui rasare un zambet slab conturat, dar i se pot vedea clar gropitele. Are fata subtire si palida. Un par blond, aproape alb ce e destul de lung si este in toate partile, fiind foarte des. Suvitele rebele ii acopera jumatate din lentilele ochelarilor de vedere cu o rama aurie. Ocelarii rotunzi si parul ravasit nu pot sa ii ascunda ochii verzi. 

-Dumneavoastra tebuie sa fiti domnisoara Jang. Gresesc?

Se ridica imediat in picioare. Se inclina putin in fata mea strecurandu-si mainile reci sub degetele mele si atingandu-mi mana cu buzele. Sunt luata prin surprindere de gestul lui dar privirea mea se indrepta catre mainile lui palide prin care se  i pot observa clar venele. Degetele ii sunt brazdate de inele cu rubine verzi si maro. Unghiile nu ii sunt foarte lungi, dar au o dimensiune considerabila. 

Nu gasesc o explicatie pentru care gura nu poate sa scoata vreun sunet. Daca as fi vazut pentru prima data locul asta as fi fost impresioanata de hainele pe care le poarta dar sunt deja obisnuita cu vestimentatia de aici. Poarta o camasa dintr-un material moale, cu maneci lungi si largi ce se bufeaza odata cu adunarea faldurilor in jurul incheieturilor. Nu are un guler inalt, un cod vestimentar tipic Centrului, cu are o buna bucata din piept lasata la vedere. Are picioarele goale, dar nu pot sa nu observ inelele si bratarile din aur ce atarna de glezne. Poarta o pereche de pantaloni bufanti cu doua curele lungi, ce se intind peste umerii sai, aratand de parca poarta o salopeta.

Langa turnul din cuburi de zahar stau cateva cesti mici, goale de ceai. Pe jos sunt imprastiate niste carti cu pagini patate de cafea. Inaintez, vazand cateva rafturi pline cu carti. Chiar langa rafturi stau cateva sevalete pe care sunt puse picturi si sub ele stau pensule si palete pline varf cu vopsea. Camera e destul de spatioasa. Jumatate din ea e pastrata pentru carti, rafturi cu cesti de toate culorile pastel, picturi, manuscrise, pensule, schite, blocuri de carti de joc, sertare transparente cu vechii lui ochelari si altele cu cuburi de zahar. Cealalta parte ocupa masuta de cafea si de patul ce nu este ceva ce mai poti intalni in ultimul timp. Ca un leagan, sta atarnata o saltea incolacita de o franghie alba impletita in noduri mici, dar puternice. Salteaua e plina de perne maro si este acoperita de o plapuma bej. Are ferestre rotunde, din sticla, cu o usoara tenta de verde.

-Ce te aduce pe aici, domnule Park?

Vocea baiatului strapunge aerul, aducandu-ma cu picioarele pe pamant. Il priveste tinta pe Jimin, ce il analizeaza.

-O sa fiu direct cu tine, Finnick. Ai fost pe la oameni in ultimul timp?

Finnick ridica din sprancene, un zambet ivindu-se in coltul gurii. Isi roteste un inel pe deget.

-Daca vreti sa ziceti ca am iesit ieri, ma tem ca va trebui sa va contrazic, domnule Park. Mi-am facut aparitia in public acum cinci zile cu Leo, evident. 

-Nu mai face pe baiatul inocent in fata ei.

Finnick rade, fapt ce imi da voie sa ii admir gropitele adanci. Abia acum ii pot vedea colierele aurii si subtiri ce sclipesc in lumina lustrei a carui lumina calda ma face sa vreau sa iau loc la masuta de cafea scunda si sa stau la povesti cu el in timp ce mananc din cubuletele de zahar.

-Am aflat lucruri. Si stiu ca iti voi fi de folos.

Continua blondul refuzand sa isi dea parul din ochi.

-Esti un pericol.

Zice prompt Jimin aproband din sprancene in timp ce nu il scapa din priviri pe baiat.

-Pentru cine? Pentru ea?