*19*

40 5 0
                                    

Nu mi-a luat mult sa le spun in general despre conacul Black. Omit multe detalii. Mult prea multe detalii pe care ei ar trebui sa le stie pentru a fi pregatiti dar ele inca imi dau un sentiment ce ma face sa ma simt expusa asa ca le voi pastra pentru mine pana in momentul in care voi fi nevoita sa le spun cu voce tare. 

Prezenta lui Jimin nu mai pune aceasi presiune pe mine dar inca simt cum limba imi este legata iar timpul imi da cu ceva in cap caci ma trezesc sa realizez ca voi intarzia la munca in dimineata asta. Degetele lui Minnie s-au inalbit de la cata forta pune in a tine cana cu ceaiul ei negru deja rece, asa ca Yoongi isi strecoara mana in a ei, scapand cana de ea.

-E deja 7 jumate, Wonyoung. 

Imi aminteste Yoongi ce imi invatase programul de munca de pe vremea cand Jimin il punea sa ii dea raportul despre mine zilnic in inchisoare dar si in timpul in care era cu cutitul intre degete. 

Las cana de cafea ce se racise intre timp, pe jumatate goala in chiuveta iesind din camera cu promisiunea de a da mai multe detalii cand am timp caci probabil ca voi veni tarziu. Inchid usa cu Minnie ce se plange de caldura din camera in urechi si cu Yoongi ce ii spune lui Jimin ca il va lua el pe Regulus daca Finnick nu apare.

Urc treptele la etaj, pentru a-mi lua cheile ce le-am lasat pe noptiera aseara. Aproape ca uitasem de interogatoriul pe care il am cu fata. Myeong. Ii stiu doar numele si fata dar acea privire pe care o avea imi face corpul sa se cutremure. Cireasa de pe tort ar fi ca Lukas sa fi fugit iar eu sa am iar de munca. Absentez din ce in ce mai mult din viata lui Regulus iar asta ma distrage de la tot.

Trec pe langa camera lui Rose, ce are usa intredeschisa. Mai fac cativa pasi, ajungand in dreptul dormitorului unde am dormit. Ma opresc cu mana pe clanta usii cand propriile mele ganduri ma lovesc din plin. Trec pe langa camera lui Rose. Ma intorc pe calcaie aproape impiedicandu-ma de propriile mele picioare. Mica tablita de un roz pastel ii indica numele scris caligrafic pe lemnul drept, cu mici ondulari la capete. 

Ma opresc brusc, lipindu-mi urechea de usa ei. Nimic. Fac un pas inapoi trecand de partea opusa a usii, acum avand vedere libera la camera ei. Nu ii observasem absenta caci interactiunile noastre au fost atat de rare incat abia de imi amintesc trasaturile fetei sale. Micul morman ce ar fi trebuit sa imi arate ca e sub plapuma alba nu e acolo. Patul ei arata ca si cum s-ar fi trezit si nu s-ar fi deranjat sa il faca. 

Deschid usa, asteptandu-ma ca scartaitul ei sa ii dea un semn de alarma caci poate era in baia de langa sau la masuta de langa dulap dar nu aud nimic inafara de propria mea respiratie si de bubuitul din capul meu ce ar fi trebuit sa insemne pulsul.

Intru in camera in care culorile: bej, alb si niste verde deschis acopereau intreaga suprafata. E ceva mai mare decat dormitorul lui Jimin, fapt ce imi arata cat de mult tine la ea dar semnele de intrebare inca nu au disparut dupa acele mesaje. Vad pete maronii de cafea pe noptiera alba, un sifonier destul de mare ce zace intr-un colt al camerei cu pereti din sticla, astfel lasand la vedere o colectie de pantofii de balerina si tocuri ce sunt aranjate pe politele de jos. La mijloc e lasat cel mai mare spatiu in care sunt depozitate pe umerase rochii lungi, fuste si bluze/camesi ce necesita calcate mai des. Raftul de sus e pastrat pentru corsete si pentru cateva cutii ce ocupa in majoritate spatiul limitat. 

Covorul e de un verde deschis intinzandu-se pe toata suprafata podelei, iar patul ce ocupa o parte foarte buna din camera e acoperit cu perne si ceteva straturi bune de plapumi albe si bej. In apropierea lui sta masuta de toaleta care e ticsita cu pudre si sticlute ale caror denumiri nu le poti pronunta.

Analizez peretii si realizez ca sunt pictati de mana ei caci partea ferestrei inca mai are locuri goale. Mobila acopera o buna parte din siluetele femeilor mascate, fapt ce lasa cu un semn de intrebare la uneleparti ale picturii. Modelul e unul din perioada vectoriala dar multe detalii sunt exagerate si distruse. Multe fețe sunt acoperite cu tablouri iar eu incep sa ma intreb de unde stie Rose sa picteze. Unul dintre ele, printre care si cel mai mare, este asezat deasupra patului infatisandu-i pe Jimin si Rose pictati pe un fundal verde inchis, aceasta fiind piesa ce te aduce cu picioarele pe pamant de la atatea culori deschise. Chiar daca camera e ca de printesa, fereastra imi aduce a gustul centrului. Un mozaic din bucati de sticla verde, rosie, galbena, toate fiind asezate haotic dar si uniform in acelasi timp. Ma apropii de ea, cu ochii pe locul in care pe perete se observa o pata maronie. Ma duce cu gandul la cafea, probabil a scapat cateva picaturi si a incercat sa o repare dar a sfarsit prin a o inrautati. 

Imi asez mana pe pervaz pentru a nu-mi pierde echiliblur cand ma voi apleca dar mi-o retrag imediat. Imi privesc mana ce acum e plina de creta alba. Ce naiba? Gandesc mutandu-mi privirea pe pervazul plin de bucati de creta alba si de praf alb curgand acum pe covor. 

-Ce faci aici?

Tresar la auzul vocii ragusite a lui Jimin, intorcandu-ma la el cu mana alba suspendata in aer.

-Unde e Rose?

Intreb uitand sa imi sterg mana pana ca el sa observe.

-Tu nu trebuiai sa fii la munca?

Isi lasa umarul sa alunece pe rama usii privindu-ma cu suspiciune.

-Unde e Rose, Jimin?

Totul de aici pare atat de obisnuit incat nu pare in regula. Nimic din tot ce e aici nu e normal dar in acelasi timp sunt niste lucruri pe care fiecare fata le poate avea.

-La Centru, sa nu-mi spui ca pleci dupa ea.

-Cand a plecat?

Cu fiecare pas facut incep sa fiu mai paranoica caci camera asta nu pare sa faca parte din restul casei.

-Wonyoung, ce sunt intrebarile astea? Ce e cu mana ta?

-Cand a plecat?

Isi opreste mana in drumul ei de a o atinge pe a mea. Se incrunta usor privindu-ma cu o spranceana ridicata. Ezita dar cand verifica ora isi pune in plan sa nu ma lase sa intarzii din nou la munca.

-Asta noapte.




꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum