꧁Blood and Calls꧂

*90*

Wonyoung pov.

-Ești sigură?

Vocea lui Sanghwo face camera să pară mai rece. Ecoul vocii mele îi răspunde că da. Scaunul rece îmi dă fiori când mă așez pe el privind bărbatul din fața mea punându-și mănușile pe mâini. Își dă părul auriu pe spate iar mânecele halatului alb îi ating tatuajul de pe gât ce se întinde de brațul drept ieșind din halat și sfârșind la unghia degetului mijlociu, unde se odihnește un inel din argint ce înfățișează un șarpe încolăcindu-se în jurul pielii prin care poți vedea liber venele purpurii.

-Deci Wonyoung, l-ai prins?

Pare de încredere dar secretul meu nu îi este încredințat atât de ușor. Faptul că îl pot avea de partea mea e un avantaj uriaș.

-Nu cred că am venit la un interogatoriu.

Dă din umeri amuzat de replica mea.

-Întreb și eu. Poate că imposibilul pentru el a devenit realitate.

Scoate din unul dintre sertare o cutie transparentă cu seringi de toate dimensiunile, grupate pe categorii. Invige acul într-o sticluță cât jumătate de deget de unde extrage un lichid cu o ușoară tentă de maro.

-Care e povestea ta cu el, Sanghwo?

Stă cu spatele la mine ceea ce mă enervează căci aș da orice ca să îi văd expresia de pe față nu doar cuvintele de pe buzele pe care nici nu le văd. Numele lui Jimin nu prea are să aibă un efect asupra lui cum are asupra altor persoane. Mă întreb dacă el a făcut ceva în aceași măsură ca faptele lui Jimin. Ceva egal cu ce a făcut el dar nu îmi pot imagina ce ar putea face. Ba nu. Nu cred că mă mai miră ceva în orașul ăsta. S-a întâmplat imposibilul deci de ce nu?

-Poveste lungă dar să știi că mă poți închide iar eu voi fi oricum de partea lui.

-Câteodată mă întreb ce a făcut ca să aibă atâția oameni de partea lui.

-Nimic. Nu a făcut absolut nimic. Ci doar a suferit.

Chicotește la mică poezie făcută, dându-și seama de rima ei neintenționată după câteva clipe de tăcere.

-Te mai întreb o ultimă dată. Ești sigură de operația asta? Vei avea de suferit un posibil șoc la vederea schimbărilor dacă nu ești stabilă emoțional.

Se întoarce spre mine în sfârșit cu un pic albastru în mână.

-Crezi că mai veneam până aici dacă nu eram singură?

-Nu cred că distanțele lungi sunt o problemă pentru tine. Dar ține minte. Să nu mă dai în judecată pentru ce vei suferi mai târziu.

-Chiar crezi că voi fi în șoc odată ce îmi voi schimba corpul? Mi l-am văzut schimbat de atâtea ori încât probabil că săptămâna viitoare voi veni aici pentru o altă eliminare.

-Treaba ta.

Dă din umeri de parcă ar face asta în fiecare sâmbătă și face parte din viața lui. Dacă mă gândesc mai bine chiar face. Nu e prima dată când tine un bisturiu între degete dând din umeri ca în următoarele 5 minute să intre în operație.

-Semnează aici.

Îmi întinde o foaie iar după ce ochii mei se plimbă pe întreg paragraful dau într-un final de propoziția finală.

Pacientul este de acord și neobligat de nimeni să își elimine cicatricile de pe corp?

__________________ (semnătura dumneavoastră sau a tutorelui.)