*18*

114 26 2
                                    

Wonyoung pov.

Ma priveste neluandusi ochii de pe mine. Zambeste aplecandusi capul intro parte in timp ce continue sa ma priveasca. 

-Park Jimin, condamnat la moarte in doua saptamani. Injectie letala. 

Rade. A auzit cum judecatorul bate de doua ori cu ciocanelul iar atunci el praseste sala. Park nu a avut dreptul la un avocat dar nici acum nu inteleg de ce. Este luat de cei doi gardieni de brate si condus afara din incapere. In ciuda faptului ca judecatorul a iesit nimeni nu sa ridicat de pe scaune. Atmosfera tensionata inca mai e in acer iar nimeni nu spune vreo vorba. Chiar daca am jurnalul lui sub asternuturile patului meu inca sunt surprinsa de marturia lui. Taehyung a mintit. Autopsia nu a fost facuta caci cei ce au investigat cazul lau inchis prea repede odata ce au dat de camera lui Park, realizand ca este si un copil in casa si ca copilul disparuse, fiind o probabilitate foarte mare ca el sa ii fi ucis.

Pasii lui Yoongi si Yeonjun parasind sala ma scot din ganduri. Palma lui Taehyung ce se incolaceste in jurul incheieturii mele ma face sa tresar. Pot simti privirea lui Kai pe noi. Nu se misca. Nu face nimic in timp ce eu sunt trasa de Taehyung afara in sala. Arunc o ultima privire vazand ca oamenii sunt ingremaditi pe la pereti dar nimeni nu se misca. 

Iesim afara, in frig. Fulgii cad iar vantul rece imi patrunde oasele. Masina lui Taehyung e in spate. Stiu ca acolo ne indreptam. Degetele lui nu au de gand sa slabeasca stransoarea. Alerg ca sa tin pasul cu el. Il pot vedea pe Park cum e bagat in masina. Ma vede. Nu mai are zambetul pe chip cand vede ca Taehyung mai are putin si imi rupe incheietura. Are un strat foarte subtire de fulgi pe cap, semn ca statuse ceva vreme afara. Incheieturile ii sangereaza. Abia acum vad. Nu stiu daca e din cauza catuselor sau din cauza unei incercari de sinucidere de aseara ca azi sa i se deschida ranile. Tragerea brusca de mana a lui Taehyung ma face sa imi iau ochii de la Park.

-Unde ai fost ieri?

Ma intreaba dupa ce ma baga in masina cu forta asiguranduse ca tranteste portiera destul e tare ca sa tresar. 

-Am stat la birou pana tarziu. Am trecut pe la farmacie dupa ca sa imi iau ceva. Am stat in frig.

-Asta e motiv pentru care sa nu ma lasi sa intru in camera ta?

Spune incercand sa nu strige pentru a nu atrage atentia altor pesoane din jur.

-Cred ca atunci cand ai venit eram pe drup.

Mint privind in jos la degetele mele ce se jucau cu materialul vestei. Inghit in sec asteptand lovituri. Nu vin. 

-Diseara dormi la mine.

Spune brusc pornind motorul si luando din loc. Inghet cand ii aud cuvintele. 

-Vom lua cina in familie. Mai tarziu va veni un prieten pe la mine. Sa nu indraznesti sa scoti vreun sunet.

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum