꧁Blood and Calls꧂

*43*

Leonard bate de trei ori din palme făcându-le pe fete să se retragă. Intru cu el înainte în culise.

-Domnișoara Jang.

Zice una dintre ele, făcându-le pe celelalte să se alinieze în fața mea.

-Luați loc, am venit să vă pun câteva întrebări.

Ma așez pe unul dintre scaune ele făcând același lucru.

-Eu va voi aștepta la ieșirea din sală.

Leonard părăsește camera lăsându-ne singure. Le privesc pe rând și trebuie să recunosc că nu au pic de groază pe chipuri. Asta e bine. Nu mă vad ca pe cel ce le-a închis conducătorul.

-Cum ați început să activați aici?

Întreb punându-mi mâinile pe genunchi.

-Primul lider ne-a luat de la școala de dans de la 12 ani și ne-a adus aici.

Povestește o fată cu par scurt de un blond închis ce sta chiar în drept cu mine.

-Am lucrat la el până la 15 ani fără a ne plăti vreau ban. Pe lângă balet făceam lucru de jumătate de normă noaptea iar ziua ne întoarcem la dans.

Continuă ea dându-și mâna prin par agitată. Îmi dau seama că subiectul e sensibil.

-Nu trebuie să-mi povestiți ce s-a întâmplat. Vreau sa aud cum l-ați cunoscut pe Park Jimin.

Fața fetei s-a schimbat imediat de cum i-a auzit numele. Groaza s-a transformat într-un zâmbet larg.

-Când am împlinit vârsta de 15 ani a apărut el în sală când noi dansam "Highschool sweethears" pe scenă.

Îmi întorc capul la o brunetă ce își trece peria prin parul lung pe care îl despletiseră dintr-un coc împletit și legat cu o panglică.

-Nu plătiseră biletul iar în acea seară veniseră jurații ca să decidă cine rămâne și cine este dat afară. Statea în ultimul rând. Îmi amintesc și acum ca era îmbrăcat într-un hanorac gri cu vreo 4 mărimi mai mari. Pantaloni de blug albaștri. Hanoracul era ud și găurit. Pantalonii erau rupți dar nu erau așa pentru ca așa era modelul. Căzuse și își rănise capul destul de tare. Avea gluga trasă peste cap. Cred ca era cu un an sau doi mai mare ca noi. Avea un carnet în mână. Nu scria. Desena în timp ce se uita la noi. Lia fusese descalificată. Au dat-o afară de pe scenă căci nu își dăduse capul pe spate destul de tare. Pe scenă au rămas doar 5 concurente până la sfârșitul spectacolului. Fetița ce a cântat numai cât, despre ea putem spune că la sfârșit i-a sângerat gâtul iar când a avut o notă înaltă a tușit și a fost bătută acolo, pe scenă față de noi toate, nu am putut face nimic căci dacă ne uitam măcar în altă direcție eram descalificate.

Face o mică pauză punând pieptenele pe măsuță. Se învârte pe scaunul cu roți fiind acum în dreptul meu.

-Am fost descalificată de la mijlocul spectacolului căci mi-a sărit panglica albă din păr. Nu aveam voie să purtăm altceva înafara de alb. Când s-a stins muzica el a dispărut din scaun fără a fi observat. Ne-a spus să rămânem aici și să încuiem ușa pe dinăuntru ca să nu poată intra cineva. Nea spus să nu punem întrebări și să nu lăsăm pe nimeni înăuntru. Peste jumătate de ora a bătut la ușă spunând că e el. I-am deschis și l-am văzut pe el murdar de sânge. Avea un cuțit în mână și lacrimi in ochi. Răsuflă greu dar ne-a zambit spunându-ne ca suntem libere. Ca vom fi plătite și că nu trebuie să ne facem griji. Apoi a sărit în brațele uneia dintre fete. Park Rose. Sora lui. Ce nu știa el e că ea era pe moarte.