꧁Blood and Calls꧂

*85*

Jimin pov.

Țin pumnii la nivelul capului aplecat, cu ochii în față țintind sacul de box. Loviturile sunt rapide și bruște iar transpirația mi se scurge pe corp îmbibându-se în materialul șorților. Când termit prima rundă îmi strâng bandajele mai bine în jurul palmelor și al degetelor.

Sunt de mai bine de două ore în sala de la subsolul lui detectiv iar ea nu ma deranjat absolut deloc. Măcar asta o poate face. Dau de gât jumate din sticla cu apă lăsându-mă pe scaunul din colț.

Ar trebui să mă întorc înapoi ca să văd ce mai face Rose. Spune că se poate descurca dar e periculos pentru ea să stea singură. Nu îmi pot permit să o mai pierd odată.

Ochii mi se îndreaptă spre telefonul din dreapta mea, ce zace pe scaun cu ecranul aprins și cu numele complet a lui Yoongi în mijlocul cadrului. Îmi șterg transpirația de pe frunte cu dosul palmei activând difuzorul odată ce răspund.

-Unde ești?

Pot auzi focul din șemineu rasunându-se în încăpere.

-Sunt la Woyoung. Care-i baiu?

-Yeonjun e pe urmele tale.

Strâng din buze.

-La ce te așteptai? Și normal că vrea să mă prindă. Tu nu ai fi făcut la fel dacă nu erai de partea mea?

Îi aud oftătul.

-Jimin, nu înțelegi. Când spun că e pe urmele tale chiar o spun. Cu tot cu Hoseok și cu fratele lui Kim.

-Mi-au făcut o vizită?

-Urmează să o facă dacă lași ușa descuiată.

Inima îmi sare peste o bătaie iar pentru un oricare motiv i-au telefonul în mână ca și cum m-ar fi asigurat cu ceva.

-Yoongi, unde ești?

-Unde să fiu, Jimin? În casa ta.

-Nu am lăsat ușa deschisă.

O spun pe șoptite.

-Intră în momentul ăsta în camera lui Rose.

Nu, nu, nu, nu. Asta nu se poate întâmpla din nou. Nu iară! Trag pe mine hanoracul de pe podea alergând cu inima în gât către ușă.

-Nu închide!

Urlu când nu mai aud nimic de la el.

-Nu închide Yoongi...

O văd pe detectiv lângă mașina de cafea cu un halat pe ea. Duc un deget la buze ca mai apoi să înhăț paltonul meu din hol aruncându-l pe umeri. La naiba cu asta. Dacă mă oprește odată mă jur că o omor. Îi mai arunc o privire găsindu-i pe față o sprânceană ridicată și ochi dați peste cap.

Ies din casă nepăsându-mi dacă unul dintre gardieni mă va reporta. Au fost promiși bani grei pe capul meu da nu prea cred că le este chef să rămână fără job in toiul iernii.

-Nu e în casă...

-Spune-mi tot ce vezi.

Încerc să îmi calmez vocea dar nu prea are sens să o fac în fața lui Yoongi. Mă cunoște mult prea bine ca să creadă că îmi e indiferent când vine vorba de Rose.

Urc în mașină aprope sărind pe scaunul șoferului.

-Sânge și cioburi.