꧁Blood and Calls꧂

*34*

Peste doua saptamani.

Imi framant palmele de pantalonii uniformei, asteptandu-l pe Jimin langa camera lui Myeong ce asteapta sa fie interogata din nou. Insistase. Insistase si el ca sa vie. Iar eu stiam ca e mai convingator. Mainile inca imi tremura dupa ce am blocat toate camerele de luat vedere din sectie si le-am dat zi libera tuturor angajatilor. Pasii lui se aud pe hol iar eu imi intorc capul dand de el cu casca pe cap. 

-Intram?

Intreaba iar eu deschid usa in schimb dupa ce bat de cateva ori. Fata sta intinsa pe o saltea. Parul ei rosu inchis e lasat sa cada pe perne iar una dintre maini ii sustine capul. Cealalta tine intre degete un carnet iar in momentul in care ne vede se ridica, lasand carnetul pe marginea patului intre asternuturile albe.

-Ai venit.

Spune ridicand gulerul tricoului pentru a-i astupa gatul cu degetele tremurandu-i fara oprire. Ochii i se opresc pe Jimin ce sta in spatele meu, iar fata incearca sa stea dreapta cu mana pe baza gatului. Picioarele ii stau lipite si incordate iar gleznele ii sunt sub tablia patului.

Ma asez pe scaunul de langa pat cu ochii pe corpul ei agitat. Jimin sta in spatele scaunului cu degetele pe umarul meu.

-Esti bine?

-Cine e el?

Strang din dinti prinvindu-i pupilele micsorate si degetele incolacite. Parul ei roscat ii da in fata iar bretonul ii acopera o buna parte din ochi. Felix i-a dat o rezerva mare de haine iar acum e imbracata intr-un tricou rosu cu un desen intr-un dreptunghi in mijloc aratand o trupa metal. Blugi negri largi si o pereche de conversi rosii ce se lovesc de podea odata cu tremurul piciorului ei drept.

-Un prieten. Nu il lua in seama, concentreazate pe intrebari si incearca sa iti amintesti. Daca nu te simti comod, imi poti spune sa continuam maine sau cand esti pregatita.

-Inteleg...

Sopteste iar eu o intreb daca e de acord sa inregistrez iar ea spune ca da. Jimin inca e in spatele meu. Degetele lui inca sunt pe umarul meu iar cu cat mai mult fata vorbeste cu atat mai mult degetele lui imi strang umarul.

-Data trecuta ai incheiat cu un anumit "blond"-

Dau sa spun dar ochii ei se maresc iar eu tac.

-Myeong, ce se intampla?

Vocea lui Jimin ma ia prin surprindere dar Minnie pare sa se linisteasca.

-Fusesem acasa atunci, inca in Busan.

-Continua.

-Avea o funie la ea.

Ma incrunt iar degetele lui Jimin imi strang si mai mult portiunea de piele.

-Eram in tren, nu am vazut multe. 

Se opreste.

-Continua.

O indemn iar ochii ei se ridica din nou, fixandu-se pe mine. Tremurul din picior s-a linistit dar acum ochii par sa ii umble de nebuni prin craniu.

-Era lichid auriu peste tot. 

Se opreste din nou, de parca s-ar adanci mult mai mult in poveste in mintea ei si nu ar realiza ca noi suntem aici. De parca incearca sa isi aminteasca amanunte din ceva, iar sentimentul primit dupa o criza de schizofrenie imi revine odata ce ii privesc comportamentul din nou. E pierduta. 

-Nu stiu daca era auriu cu adevarat, aveam o ceata roz in ochi. Credeam ca e de la somnul prost pe care l-am avut dar cand ma adus pe stanca inca era acolo. Cum spuneai ca o cheama pe acea femeie, stiti dumneavoastra, mireasa, avea ochii galbeni. La fel si rochia, avea o gramada de lichid auriu pe ea. Probabil din cauza cetii. Nu stiu... era noapte la urma urmei...

-Unde alt undeva era lichidul auriu, Myeong?

Intreb, dar fata nu pare sa ma ia in seama. Sentimentul de frica care parea sa il adopte acum cateva clipe e inlocuit de melanconie. Una atat de adanca incat pare ca a baut cateava somifere inainte si pare pe punctul de a se prabusi. Nu stiu care dintre minte si corp ii va cadea primul, dar simptomele sunt clare, fapt ce ma sperie.

-Myeong?

Vocea lui Jimin pare sa o trezeasca. De parca un soc electric ar trece prin ea si ar face-o sa isi dea seama cu cine vorbeste.

-Eram in Busan. Ea ma luase de acasa in alta. Cred ca era a ei. Nu stiu. Atunci nu aveam in ochi valul roz de ceata.

-Unde era lichidul auriu, Myeong?

Intreb din nou, simtind frica cuibarindu-se intr-un colt al creierului ce urla la mine sa fug.

-Acasa, pe pereti, in dormitorul parintilor, pe asternuturi, in camera mea, pe scarile apartamentului, in tren, in acea cladire, in casa ei, pe o panza cu trei persoane...

Degetele lui Jimin imi strang umarul cu putere dar datorita respiratiei ce mi se opreste in gat nu mai simt nimic.

-Ce panza?

Ma trezesc ca scot doar o soapta ragusita dar ea nu o scapa. Simt cum gatul imi seaca iar portretul din conacul Black imi apare imi minte.

-Nu stiu... se vedeau clar doua persoane, a treia era plina de aur pe fata...

Sprancenele i se incrunta, pare ca incearca sa isi aminteasca ceva, de parca sunt chestii ce ii scapa.

-Wonyoung...

-Cine avea funia?

Imi simt pulsul in urechi. Cu greu ma abtin sa nu ii apuc umerii si sa ii zgaltii. Degetele mele strang telefonul cu atata putere incat sunt albe, iar punctele incep sa se uneasca pe rand in mintea mea.

-L...

Doar o litera.
Doar o deschizatura a buzelor.
Doar o rasuflare.
Si gatul ii explodeaza chiar in fata noastra, iar presupusul "lichid auriu" de care ne povestea, imi stropeste obrajii.

Daca am incurcat cateva litere sau altceva in legatura cu gramatica, imi cer scuze, scriu pe intuneric si am dark mod-ul pornit pe laptop iar tastatura nu se vede prea bine, plus ca e si veche asa ca aveti scuzele mele.