*26*

115 27 0
                                    

Zambesc in cotul gurii intrand dupa Kai in cladire. Pasesc pe binele cunoscute scari inaintand in spatele lui Kai ce nu are habar de ce vreau sa fac. Teama mea se adevereste odata ce vad 4 paznici in jurul celulei solitarului. Intreg holul subsolului e cufundat in intuneric iar singura sursa de lumina e micul bec ce lumineaza slab jumatate din hol. Paznicii fac cate o mica plecaciune in fata lui Kai ce se opreste in dreptul lor.

-Plecati. Vă va chema el atunci cand termina.

Zambesc in coltul gurii. Aud fosnete venind din inauntru solitarului.

-Voi pleca. Nu uita sa ii chemi inapoi pe ei.

-Kai, pot sa intru? Te asigur ca voi striga daca iese sau daca incearca sa ma raneasca.

-Esti sigur Yoongi? E periculos.

-Imi asum riscul. Daca tot vrei sa te convingi ca nu patesc nimic stai in capul scarilor. Ma vei auzi. Oricul am o arma la mine. Il voi putea eloctrocuta sau injunghia oricand.

Isi pleaca capul in jos scotind cheile din uniforma.

-Nu uita ca tu ti-ai asumat riscul. Daca patesti ceva sa nu ma tragi la raspundere.

Dau din cap incercand sa iau cat mai repede cheile ca sa nu se razgandeasca. Daca nu intru inauntru ma vor vedea pe camere cum ii dau pastilele si voi intra in probleme grave. Il privesc cum se indeparteaza. De indata ce aud usa subsolului inchizanduse nu am rabdare sa nimeresc gaura lacatului. Ii vad ochii negri ivinduse printre crapatura usii. Rade iar eu intru fara sa ma gandesc in solitar surprins de temperatura scazute ce e inauntru.

-Deci? A mers planul?

Intreaba lasanduse sa coboare in jos odata ce si-a lipic spinarea de peretele din ciment. Dau din cap scotind pastilele din buzunarul pantalonilor. I le intind. Se uita cand la ele cand la mine ca mai apoi sa le indese repede in maneca.

-Ultima data le-am luat la 15 ani cand era aproape sa fiu prins si nu am dormit vreo 3 zile. Acum le iau ultima data cand sunt in inchisoare si ma pregatesc ca sa vie detectivul sa ma scoate de aici. Ca tot am adus vorba ce ia facut logodnicul ieri de asa de alb la fata esti?

Pufnesc lasanduma in jos pe cimentul tare si dandumi capul pe spate. Nu credeam ca am fost atat de afectat de asta. Probabil ca lumina e slaba si nu vede el prea bine.

-Nici nu vrei sa stii. A torturato intratat ca a inceput a aiba halucinatii si am gasito lesinata cu mainile in lanturi la subsol.

Ridica o spranceana incruntanduse mai apoi. A slabit destul de mult dar caracterul si privirea din ochi au ramas identice.

-Halucinatii?

-A intrebat de tine. Mi-a spus ca ai fost in spatele ei in subsol dupa ce Taehyung a plecat. 

-Ca sa stii am ramas aici toata noaptea. Nu am dormit ca sa crezi ca poate merg undeva fara sa imi dau seama in somn sau am paralize. Nu am nici visuri lucide deci a avut halucinatii cu siguranta.

-Stiu. Nu ai cum sa scapi atat de usor ca mai apoi sa intri aici neobservat. Ar cam trebui sa o lasi mai moale cu propunerile tale de a o ajuta sa scape de el. Iai intrat in minte prea mult.

-Exact asta a fost si planul, Yoongi. Vei vedea cu siguranta ca va veni la mine intr-o noapte sa ma scoata din iadul asta, iar cand o va face o voi scoate si eu din iadul ei si o voi ucide daca nu am incotro.

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum