꧁Blood and Calls꧂

*53*

Mă aplec ca să văd cum de pe fruntea mea picură mici șiroare de sânge. Mâna mea este străpunsă de un ciob. Scâncesc din dinți la durerea provocată. Îi văd picioarele arătându-se printre pastilele și lichidul ce acum are culoarea sângelui meu.

Pune mâna pe umărul meu. Tresar puternic știind ce s-a întâmplat ultima dată când cineva a pus mâna pe mine.

-Nu mușc.

Clipesc rapid ca mai apoi să îmi pun mâna pe blatul bucătăriei, ridicându-mă în picioare cât de cât. Îl urmăresc aplicându-se și strângând cioburile de sticlă împreună cu pastilele. Corpul lui se vede în întuneric când se îndepărtează de mine ca să arunce la gunoi tot. Se întoarce cu un prosop.

Nu cred că a fost o idee prea rea. Dar totuși, telefonul nu mi se oprește din a suna la etaj iar numarul lui Kai apare pe ecran.

Mâinile lui îmi apar în fața dându-mi cârjele. Mă așez pe canapea. Nu pot să nu privesc la foaia de pe masă dar înainte să o pot face el o ia, băgând-o în buzunar.

-Mâine vom pleca la apartamentul meu ca să îmi iau lucrurile.

Îmi aruncă vorbele din mers. Bagă prosopul sub robinet storcandu-l și lăsându-l pe bara de metal de deasupra.

-Nu vom merge. E prea riscant. Poate după câteva săptămâni dar nu acum când ești dat în urmărire generală.

-Să vezi cum o voi face.

-Avem o înțelegere Park.

-Iar tu chiar crezi că o voi respecta?

Se pune lângă masă cu un prosop în mâna și cu trusa în alta.

-Nu voi face probleme atâta timp cât tu nu îmi vei spune ce să fac. Nu am fost prins 8 ani de polițiști, asta a fost înainte de tine. De asta mă aflu eu aici. Puteam evada în fiecare seară dar tu mă vei prinde de fiecare dată. Atât timp cât tu ai un risc foarte mare dacă află cineva ca sunt aici, cu atât mai în siguranță sunt.

Îmi i-a mâna în a lui începând să o curețe cu prosopul.

-O pot face singură.

I-o smulg dintre degete. El își dă ochii peste cap ca mai apoi să o ia și să își continuie treaba.

Jimin pov.

O fată mai încăpățânată ca ea nu am mai văzut. Oi fi eu dușmanul ei dar până la urmă suntem la același tabăra. Cei de care ar trebui să se teamă ea sunt Taehyung și Kai. O suspectează.

-Ești în casa mea Park.

-E vina mea oare?

Nu mai spune nimic iar eu îi bandajez mâna trecând la cap.

-Nu mă interesează de ce spui, vom pleca maine la apartamentul meu și la Ballet House Park. Am câteva lucruri de clarificat acolo.

-Dacă te aștepți să o fac i-ați gândul.

Peste trei ore.
Wonyoung pov.

Abia de am putut adormi dar deja îmi sună alarma. Primul lucru pe care îl văd e perdeaua dată la o parte și mâna mea bandajată. La ce liniște e în casă mă astept să fi plecat dar când îi deschid camera îl văd întins pe pat cu mâinile după cap și cu ochii deschiși admirând tavanul.