꧁Blood and Calls꧂

*41*

Cate zile o fi trecut? Cinci? Nu mai stiu asta cand intru pe portile uriase ale muzeului, cu invitatia in mana dreapta si cu telefonul in cealalta. Nu stiu de ce l-am mai luat daca oricum e inchis complet. De cinci zile toti colegii, in special cei trei, m-au bombardat cu mesaje iar toate folografiile facute atunci si postate fara permisiunea mea, m-au facut sa imi arunc toate hainele pe care le-am purtat in saptamana aia si sa schimb numarul de inmaticulare a masinii mele si a motocicletei. Sunt sigura ca Boris a auzit de tot tam tam-ul si vreu sa ma folosesc de asta cat de mult pot.

Pasesc pe prag, vazand ca muzeul si-a reluat activitatea initiala fapt ce ma impinge sa parasesc proprietatea dar imi fortez picioarele sa inainteze spre holul ai carui usi sunt deja deschise. Picturile de pe pereti nu s-au schimbat prea mult, totul a ramas la fel pe langa faptul ca s-au adus cateva ghivece cu flori ce marcheaza locurile afectate de multime si de politie in ziua cu pricina. Inaintez prin multime descoperind ca acum sunt de doua ori mai multa lume decat inainte si ca motivul e faimosul om impaiat si imbibat in zahar topit. Imi cobor privirea, acoperindu-mi privirea cu perdeaua de par negru. Daca e sa fiu luata in cadru de aparatele de pozat ale reporterilor ce incep sa fie din ce in ce mai fregvent aici, prefer sa nu ma poate recunoaste cei de la sectie. 

Trec de usile cristaline dand cu ochii de locul unde era corpul lui Sanghwo, podiu pe care acum e suspendata o pictura ce il infatiseaza in modul in care l-am gasit. Cu greu pot obseva restul lucrarii, majoritatea multimii fiind imbulzita acolo, iar eu decid sa imi misc picioarele mai departe, tragandu-mi sapca peste ochi cand trec pe sub o camera de luat vederi. Imi misc ochii pe fiecare dintre placutele de pe fiecare usa de la etaj. Continui sa urc scarile in spirala pana gasesc una dintre placute intitulata "biroul directorului". Strang invitatia data de Yoongi in dimineata asta, scotandu-mi sapca si inghesuind-o in in geanta mica ce o am la brau. 

Bat de cateva ori cand galagia din interior ma readuce in simtiri. Nu dureaza mult ca Boris sa taca si sa deschida usa, ochii mei zburand pe bratul lui iar ai sai pe al meu, coborandu-se mai tarziu pe invitatia inghesuita in plicul rosu. 

-Pot intra?

Intreb dorind sa nu il fi insultat atat de aspru precum o facusem in acea zi dupa ce mi-am revenit din soc. El in schimb imi zambeste, deschizand mai larg usa si lasandu-ma inauntru.

-Cafea?

Intreaba mai mult pentru el caci isi toarna o ceasca pe care o lasa pe biroul sau, unde mai stau cateva goale impreuna cu o scumiera aproape plina. Dau din cap, avand in minte sa fiu cat mai de treaba pentru a-l face sa accepte si poate sa isi si lase bratul la vedere din greseala chiar daca nu il cred atat de prost. Imi trag un scaun, asezandu-ma langa birou, in fata lui.

-Ce te aduce pe aici, domnisoara Jang?

Intreaba in timp ce scoate o noua cana din sertarul din spatele lui ce contine o colectie impresionanta de cesti.

-Evenimentele precedente, domnule Rave.

-Oh.

Ridica din sprancene, inaintand ceasca impreuna cu cateva cuburi de zahar ce se odihnesc pe marginea farfuriei impreuna cu o lingura.

-Cu ce va pot fi de ajutor?

Se aseaza pe scaunul sau, in fata mea, dandu-si sacoul jos si agatandu-l de spatarul scaunul, ramanand in vesta lui verse si o camasa alba incheiata la maneci pana la ultimul nasture.

-Vreau sa va cer o favoare.

-Imi va fi cam greu daca luam in considerare agitatia de jos.

Duc cana la buze, luand o gura din lichidul dulce.

-Dar va las sa terminati, evident.

Zambesc in sinea mea, stiind ca i-am captat atentia.

-Probabil ca ati vazut agitatia din ultimele zile de la sectie. Aparitia lui Park Jimin, fata de langa el, cadavrele si masacrul intamplat acolo, nu am timp nici sa respir, cu greu am reusit sa fac pe cineva sa imi ia locul pentru o zi pentru a veni la dumneavoastra.

-Continuati.

-Am o prietena destul de apropiata.

Imi desclest pumnul, punand pe masa plicul rosu si intinzandu-l spre el.

-Era apropiata de Sanghwo, evident ca sufera inca si acum dupa moartea lui. In scurt timp se casatoreste, ma gandeam daca nu cumva imi puteti lua locul, chiar nu am cum sa ajung...

-Nu vad cum am legatura cu nunta lor.

-Va cer o favoare. Domnul Hobart a pomenit ca sunteti dornic sa ajutati. A gresit?

-Dar-

-Va rog sa va ganditi, locul v-ar putea interesa. 

Ii urmaresc degetele lungi deschizand plicul cu grija, ochii mei fugind in continuu pe incheietura lui ce este in continuare acoperita de maneca camesii.

-Balet zici? Nu stiu locul.

-E ceva foarte vechi, ma gandesc ca ar fi in avantajul amandurora. Va pot face rost de cateva piese, sunt prietena cu proprietarul. 

-Inteleg.

Degetele mi s-au inalbit pe manerul cestii fierbinti, rabdarea parasindu-ma cu incetul iar dintii de sus continuand sa imi decojeasca buza de jos. Mai iau o gura pentru a ma opri din a-mi provoca sangerarea buzei.

-Deci? Esti interesat?

Isi lipeste spatele de spatarul scaunului din piele, lasand invitatia pe masa.

-Fie, dar nu ma intorc cu mana goala de acolo, sa stii.