*116*

55 10 0
                                    

Taehyung pov.

Acum 3 ore.

Strang din dinti in timp ce privesc la cladirea din fata mea. Imi verific ingheietura mainii aruncandu-mi ochii la ceasul de pe ea ce indica ora 6 seara. Vantul mi se strecoara pe sub palton iar fulgii imi umezesc parul. Privesc prin parti, asigurandu-ma ca nu e nimeni prin preajma, bagandu-mi cheile masinii in buzunar odata cu pliculetul pe jumatate de praf alb. Grabesc pasul prin zapada, pasind pe scarile alunecoase ale sectiei de politie.

Javra aia la bagat in inchisoare pe singurul meu informator ce imi poate raporta ce face. Mi-a promis informatii despre ea in schimbul banilor dar nu am cum sa ii strecor in sectie. Praful asta e de 5 ori mai scump de cat suma pe care a cerut-o. Sper sa merite. Trebuie sa merite iar eu trebuie sa am javra sub control daca vreau sa nu ma fac de ras. Deja am facut-o. Park a scapat de sub control iar singurul suspect pe lista mea e nimeni altcineva inafara de ea. Chiar a crezut ca Kai nu o poate baga in belele? Barbatul asta trebuie sa aiba ceva in maneca de ma implorat sa vin.

Deschid usile din sticla ale sectiei cu mainile inmanusate in piele neagra. Imi ating incheietura de buzunar asigurandu-ma de prezenta celor doua obiecte. Imi privesc pantofii pentru o secunda ca dupa sa il caut pe Felix cu ochii. Il gasesc la cativa pasi de fereastra, cu mainile rezemate de birou si cu ochii in niste documente ce par sa nu aiba sens dupa expresia de pe fata sa. Paru sau brunet, proaspat vopsit, ii acopera pistruii iar uniforma - ranile de pe el.

-Felix!

Tresare la auzul vocii mele.

-Domnule Kim! Ce va aduce pe aici?

Inghite in sec cand ma apropii de el.

-Imi poti face o favoare?

Il privesc in ochii cu pupilele sale dilatate. Sunt mai inalt decat el, si mai mare in ani.

-Adica?

-Adica nu vreau sa fiu scris in registru. Jang Wonyoung nu trebuie sa afle despre asta.

Isi incrunta sprancenele.

-Ce doriti sa faceti mai exact?

-Kai. Vreau sa il vizit pe Kai.

Inghite in sec strangand coltul biroului intre degetele.

-Ma tem ca nu e posibil. Toti vizitatorii trebuie trecuti pe lista, doamna Jang trebuie informata...

-E logodnica mea. Chiar crezi ca mi-ar sta bine reputatiei daca registrul este publicat?

-Datele din sectie nu se fac publice, o stii mai bine decat mine.

Imi strang maxilarul. Nu am timp de pierdut daca nu vreau sa ies in evidenta. O scena creata ar fi ultimul lucru pe care mi-l doresc intr-o sectie e politie unde nu vreau sa ies in evidenta. Privesc in parti asigurandu-ma ca camerele de luat vederi nu ajung in coltul asta. Degetele mele ii apuca gulerul uniformei.

-Ai uitat ce se intampla cand nu ma asculti?

Cealalta mana se coboara pe gatul lui unde degetele mele sunt intampinate de bandaje groase sub care se ascunde o cicarice ce ajunge pana la os.

꧁Blood and Calls꧂Where stories live. Discover now