꧁Blood and Calls꧂

*87*

Jimin pov.

-Ce?

Mai am puțin și țip în telefon. De la o bucată de timp îmi e milă de urechile lui Yoongi.

-Văd motorul lui Minnie și nu e doar ea pe el.

Mă încrunt. Ce caută Minnie de la Centru la mine? Și de unde îmi știe adresa?

Pun telefonul pe difuzor, lăsându-l pe scaunul din dreapta. Îmi pun ambele mâini pe volan afundându-mi capul în cască când traseul îmi e pe o stradă mai aglomerată. Luminile de poliție se reflectă în geamul meu iar poza mea făcută în ziua când fusesem prins apare pe ecrane uriașe în întreg Seulul. Nu că nu erau deja acolo dar au preferat să nu lase orașul să îmi dea uitare atât de ușor.

-E cu Rose. Cred că sora ta le-a făcut o vizită. După 5 ani și alții 4 încă nu și-a potolit dorul.

S-a încercat o glumă mai întunecată tipică lui Yoongi dar nu prea e momentul pentru așa ceva. Trec de poliție dar asta nu mă face să fiu convins de siguranța mea și să îmi dau casca jos.

-Mă apropii. În 5 minute sunt acolo.

Zic văzând alt șir de mașini de poliție.

Yoongi pov.

Roșul strălucitor de pe motocicleta lui Minnie lucește datorită zăpezii când încetinește lângă mine. Șuvițele negre de pe spatele ei se combină cu cele blonde ale lui Rose ce își are lipit întreg corpul de spatele drept al șoferiței.

Nu am văzut-o de mult pe fata asta.

Gandesc în timp ce îi urmăresc mâinile îmbrăcate în mănuși din piele dându-și casca jos și arătând o femeie în toată firea de 23 de ani cu un păr negru și drept, pielea aprope de culoarea hârtiei, cu buze roșii ca două petale de trandafiri, ochi verzi și fard negru înconjurându-i împreună cu un eyeliner scurt și câte un punct negru sub fiecare ochi. Jacheta din piele negru cu roșu e descheiata iar pe desupt pot vedea o bluză neagră cu guler înalt. Pantalonii largi sunt și ei din piele neagră iar cureaua de același culoare nu îi lasă să alunece de pe talia ei subțire pe coaste, acolo unde le este locul unor pantaloni cu așa model, dar Minnie are alte planuri cu ei și cu cureaua mea.

-Ai cam îmbătrânit.

Sunt primele ei cuvinte pe care mi le spune după ani de tăcere.

-Bună și ție.

Zâmbește dându-se jos și ajutând-o pe Rose să coboare ușor. Ochii îmi fug la acadeaua dintre buzele ei. Nu s-a schimbat.

-Tot așa ai rămas Minnie.

Mă apropii de ea ca mai apoi să îmi așez capul pe umărul ei. Același parfum de vișine și trandafiri, deci. Mă bucur că nu s-a schimbat. Același fată din liceu și aceeași iubită pe care am avut-o cu ani în urmă când capul nu îmi era fixat pe umeri iar picioarele mi-o goneau pe străzi întunecate cu pachețele mici, pline cu pastile în unul dintre buzunare și cu bancnote grele în altul.

Ochii îmi cad la rănile de pe palmele lui Rose și la bucățile de sticlă din genunchii ei. Nu știu cum se mai tine bine pe picioare. Bruneta m-a atras atât de mult încât am și uitat de ce am venit.

-Ce ai pățit fată?

Sunetul mașinii lui Jimin îmi iau ochii de pe ea dând de un bărbat alergând lângă sora lui, arătând ca și fugarit de moarte