*139*

65 13 10
                                    

Toata talia imi e acoperita de VX. Nu se opreste aici. Imi ia mainile, punandu-le pe masa si stropindu-le cu otrava. 

-Tine. 

Imi spune impingand in mainile mele cutia cu verighete. Schimbam o privire ca dupa sa isi fixeze ochii pe o seringa, tragand in ea un lichid transparent. Strecor cutia in buzunar.

-Daca nu il voi nimeri, foloseste asta.

Imi inmaneaza seringa de cateva miligrame, iar eu dau din cap muscandu-mi obrazul pe interior. Isi trage gluga peste ochi, fapt ce imi da de inteles ca e timpul sa plec. Ma intorc, pasind peste cadavrul barbatului in timp ce imi ridic ochia incarcata cu lucruri de care depind. Nu atrag atentia la pasii ce se aud in urma mea. O clipa mai tarziu simt un metal rece atingandu-mi clavicula. Imi cobor ochii vazand micul colier in forma de ceas (Nota autor: Corectati-ma daca gresesc, inca nu pot sa cred ca uit detalii atat de importante din propriile mele carti.)

-Mult noroc. Nu ai motivatie? Gandeste-te ca vei scapa de mine odata ce isi va pune pe deget inelul.

-Iar tu gandeste-te ca nu sa ma mai vezi printre gratii.

Ii privesc inca odata, intorcandu-ma si iesind de pe balcon. Privesc printre micile mingi aurii multimea ce s-a dublat fata de cum era cand am intrat. Cobor repede scarile incercand sa rezist tentatiei de a-mi pune mainile pe fata sau pe gat, in ciuda faptului ca ma apuca o mancarile usoara in zona ochilor.

Deschid usa, iesind din culise. Fata lui tata se lumineaza la vederea mea. Ma apropii in fuga de el, indreptandu-ne spre usa salii.

-Le-am adus.

Zic scotand din buzunar cutia cu verighete. O sterg putin in buzunar caci nu am in plan sa comit si alte crime in seara asta. El le ia scufundandu-le in buzunarul sau. Incepsa analizez multimea. Capetele blonde ale lui Finnick si Sanghwo ma fac se ii identific mai usor si pe restul. Finnick are pe el un costum de un maro, impreuna cu o bluza larga si o cravata nelegata, lasata sa atarne in juru gatului. Nu s-a chinuit sa isi aranjeze parul, ba din contra, la facut sa arate in toate partile. Chipul ii infloreste cand ma vede, facandu-mi cu mana peste multime. Ii raspund cu un zambet atat lui cat si celorlalti. Cei trei dau din cap in jurul lui. Nu stiu daca ascund vreo arma in haina lor dar cred ca o fac, dat fiind ca isi tin mainile strans pe langa corp.

-Trebuie sa inceapa in cateva minute. Nu vrei niste apa? Arati cam palida.

-Sunt bine.

Ii raspund strecurand pe limba o afina din farfuria cu gustari de langa usa. Uitasem ca e alergic.

-Aia nu sunt crini?

Vorbele ii sunt intrerupte de melodia ce ne anunta intrarea. Il apuc de brat, cu privirea inainte si cu soaptele lui Jimin in casca.

-Nu cred. Ieri nu erau aici.

Ii raspund pasind prin mijlocul salii sub aplauzele publicului. Ma aat strans de bratul tatalui meu in timp ce ochii imi cad pe umbra lui Jimin de pe balcon.

-Miscate mai repede, VX se poate imbiba in rochie si atunci nu mai are vreun efect.

Ii vad buzele miscandu-se la distanta si ii aud vorbele in casca. Maresc pasul incercand sa zambesc larg cand il vad pe Taehyung in fata altarului, pe podium uitandu-se la mine, uitandu-se la colierul ce imi atarna in jurul gatului. Socul trece prin fata ochilor sai ca un fulger, incercand sa il mascheze cu un zambet.

Sentimentul ca drumul spre podium e nesfarsit dispare odata ce bratul lui tata ma paraseste, lasandu-ma singura in pragul spre iad. Urc treptele sub aplauze ce in mintea mea suna a tipete stridente si a lovituri. Ma pun in dreptul lui. El se pune in dreptul meu. Isi duce degetele la nas iar eu imi amintesc de crini. Pe maneca sacoului sau negru, stau mici fire de polen galben iar chiar de indata ce imi iau ochii de pe hainele lui ochii ii sunt brusc de un galben tipator. Juramintele nu imi mai patrund in urechi, si se pare ca nici el nu mai are ochi pentru altceva inafara de colier si de bandajul de pe umar. 

-Inelul din drepta cutiei este cel cu orava, cel din stanga nu e periculos.

Vorbele lui Jimin imi patrund prin urechi in timp ce buzele lui Taehyung formeaza un da.

-Jang Wonyoung, esti gata sa devii Kim Wonyoung, sa iubesti si sa iti declari viitorul barbatului din fata ta pana moartea va va desparti?

-Da...

Spun ca sa fiu intampinata de aplauzele si stigatele de bucurie ale publicului. Imi inghit urletele cand pe deget mi se pune inelul din partea stanga. Imi inchid ochii cand il pun pe cel din drepta care in va fi fatal. Mainile lui i se pun pe talia mea in timp ce in ureche aud rasetul lui Jimin iar ochii lui Taehyun devin de un rosu aprins. Se apropie. Se apropie in timp ce eu imi pun mainile pe gatul lui, sperand din tot sufletul ca pe manusi sa mai fi ramas otrava. 

-Puteti saruta mireasa.

Vocea preotului pare sa il opreasca pe Taehyung cu ochii larg deschisi. Mainile i se opresc din a face cea mai mica miscare iar respiratia lui se opreste brusc pe obrazul meu. Imi pun degetele pe manile lui.

-Fa ce ai de facut Jimin...

Soptesc, ca sunetul strident de sticla sa imi strapunga timpanele urmat de un foc de arma ce pare sa imi trezeasca corpul din soc si sa ma arunc cat mai departe de podium, cu mana pe cravata lui Taehyung. Imi acopar fata cu bartele, bajbaind dupa corpul lui Taehyung. Urletele publicului sunt declansate in momentul in care lustra uriasa face contact cu podeaua, activand bomba si facand ca in aer sa sara bucati de sticla si de flori impreuna cu alte mucatele mici de nu stiu ce.

-Wonyoung! Wonyoung infibge in el seringa aia!

Strigatul lui Jimin ma indeamna a imi iau bratele de la ochi si sa privesc pentru cateva secunde podiumul arzand. Ma trezesc cu rani pe fata, provocate de bucatile de sticla ce inca zboara in toate partile. Ma ridic in genunchi, bajbaind in buzunar dupa materialul de plastic al seringii. Il scot din buzunar, incercand in acelasi timp sa il tarasc si pe el dupa mine cat mai departe de flacari. Rochia imi este sfasiata intro parte, dar in ciuda faptului ca m-am aruncat de pe podiu si ca am fost strapunsa de sticla, colierul nu vrea sa cada nici in ruptul capului.

-Taehyung?

Ochii ii sunt largi deschisi iar mana mea nu intarzie sa infiga in gatul lui acul si sa apese pe capatul pistonului. Ii privesc ochii goi. 

-Wonyoung!

Urletul lui Yoongi e urmat de silueta lui alergand spre mine cu Jimin si Sanghwo in urma lui. Se dezbraca de palton in timp ce alearga spre mine. Ma ridic repede, fiind deodata strapunsa de durere in tot corpul. 

-Repede, pompierii trebuie sa ajunga!

Urla Jimin in spatele lui Yoongi ce isi pune paltonul pe umerii mei.

꧁Blood and Calls꧂Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum