*40*

96 24 0
                                    

Ridic din sprâncene privindu-l confuză.

-Mă scuzați, a menționat Park de mine?

Se întoarce în timp ce mă îndeamnă să merg înainte.

-Desigur. De foarte multe ori chiar. Părea că sunteti apropiați. Chiar nu stiu ce s-ar fi ales de noi dacă el nu era.

Se oprește în fața unui tablou.

-Elena Zelechin, prima balerină din Rusia care a fost executată sub acuzația că a fost surprinsă făcând vrăji.

Tabloul are un metru pătrat și înfățișează trupul Elenei întinsă pe jos cu capul pe o buturugă plină de sânge a altor femei ce stau în jur fără suflare. Îmi ridic privirea și văd un preot îmbrăcat în alb ținând un topor în mâini ce era gata să coboare.

-Statuia balerinii din fața e a ei. Panglica roșie ce semnifica anul de grație. Corsetul roșu și balerinii negri.

Dau din cap amintindu-mi de bunica și de poveștile ei despre anul de grație. Nu am crezut că e adevărat dar se pare că m-am înșelat.

-La 16 ani fiecare fată era trimisă pe muntele din Japonia că să fie siguri că sunt atât de departe că să nu poată veni înapoi. Se credea că fiecare fată la vârsta de 16 ani are puteri. Erau trimise un an întreg acolo că să scape de magie și să vină înapoi pure. Dar se pare că ea nu a venit. Sau mai bine zis cel ce i-a ridicat voalul a vrut-o moartă.

O pornește spre alt colț al holului oprindu-se în fața unul suport din sticlă.

-Domnul Park a vrut cu orice preț ca asta să fie în clădirea asta.

Privesc la vitrină simtind cum pulsul îmi crește. Pe o perna din catifea roșie sunt atârnați de două vene,da de două vene umane și cât se poate de reale ,picioarele de la glezna în jos a unei fete încaltate într-o pereche de balerini roșii la fel ca catifeaua.

-A murit pe scena noastră pe timpul când erau vechii proprietari. Balerinii erau îmbibați cu sângele ei ce nu se oprea din curs din degetele de la picioare și nu i-am putut scoate. Plus ca erau o mărime mai mică și foarte strâns legați de piciorul ei. Când domnul Park a venit a decis să facă asta în onoarea ei.

Picioarele îi sunt complet albe. Sunt așezate în așa mod încât pare să danseze în vârfuri.

-Oh, am uitat ca ati venit pentru dans. Va rog să mă urmați. Sunt sigură că odată ce domnul Park se întoarce va fi bucuros să afle că ati vizitat casa.

Vreau sa înghit în sec dar nici asta nu mai pot. Nu vreau sa îmi imaginez ce înseamnă celelate tablouri sau care sunt poveștile lucrurilor din spatele vitrinilor din sticlă.

Merg cu ochii pe sacoul bărbatului din spatele meu.

-Cum va numiți?

Intreb când îmi deschide ușa pentru a intra în sală.

-Leonard.

Zambeste ca mai apoi să meargă rapid printre scaune.

-Plec să le anunț pe domnițe că au spectatori.

Îmi zice trăgând cortina și dispărând. Respir adânc de trei ori clipind des pentru a mă asigura că nu visez.

꧁Blood and Calls꧂Where stories live. Discover now