Isi scoate hanoracul, ramane intr-un tricou gri iar mai apoi isi trage manusile mai bine pe mainile lui. Isi pune masca de gaz pe fata verificand-o si pe a mea.
-Nu vei muri dar sunt si sanse sa ramai maxim paralizata. Nu promit ca nu vei ramane dar este un procent foarte mic ca sa se poata intampla.
Ia cu grija recipientul din sticla. Lichidul are o culoare chihlimbarie care bate mai mult spre un maro spalacit. Ma dau inapoi cand spre groaza mea deschide un compartiment de care nu stiam si da la iveala un sobolan alb, inchis intr-un fel de colivie minuscula. Il pune pe masa dar nu il elibereaza.
-Daca te dai inapo acum, ce vei face maine detectiv?
Zice privind tinta mainile mele. Imi intinde sticla transparenta cu lichidul chihlimbariu ce se misca haotic inauntru, lasand dare uleioase pe peretii sticlei.
-Va trebui sa o fac eu maine? Nu era treaba ta?
Intreb cu ochi pe slicla cu rasuflarea in gat. Privirea lui nu o intalneste pe a mea iar sentimentul ca ma ignora complet ma face si mai furioasa ca inainte. Imi strecoara printre degete o pipeta minuscula privindu-ma printre gene in timp ce isi fixeaza masca.
-Un miligram.
Imi zice sec ca dupa sa ia colivia si sa o puna sub bec. Ridica din sprancene privindu-ma si indemnandu-ma in acelasi timp. Deschid sticluta lasand ca vaporii din interior sa iasa la suprafata. De ce naiba fac asta? Inghit in sec privindu-mi mainile tremurand usor sub lumina puternica si rece a becului. Strang in degete partea din plastic de sus ca mai apoi sa o introduc usor in sticla si sa privesc cum lichidul patrunde in interiorul pipetei iar cand o scot vad clar textura uleioasa. Daca asta e cu ce ucidea el oameni imi dau demisia. Cum de nu mi-am dat sema?
-O picatura direct in ochi e cu mult mai vitala. Miros intepator care provoaca ameteli. Sunt singura persona din tara asta care a intrat in posesia VX Agentului Nervos. Tarile care au otrava asta la ei sunt Rusia, Corea de Nord si America. Tone intregi s-au aruncat in ocean dupa primul razboi mondial dar in al doilea o gramada de lume a intrat in posesia lui direct de la sursa.
Ii arunc o privire taioasa chiar daca stiu ca nu a surprinso caci ochii sai ii sunt pe soarecele alb din colivie. Trec pipeta impreuna cu lichidul deasupra custei de fier. Labutele animalului stau spanzurate de peretii coliviei. Vrea apa. Strang din buze in momentul in care dau drumul picaturii de otrava. Deschide ochii larg iar la contactul otravii cu corpul lui, ramane stana de piatra.
Imi ridic ochii spre Jimin si spunandu-mi in gand ca sub masca aia de gaz de ascunde un ranjet ce probabil ii va aparea pe chip si maine. Imi cobor ochii spre animalul alb iar apoi imi dau seama. Labutele i se desprin usor de peretii coliviei dar nu se rastoarna de parca ar fi murit in mod regular. Se opreste brusc din orice face stand cu ochii larg deschisi.
-Daca nu ti-ai dat seama inca, nu mori din cauza lui. Mori din cauza lipsei de aer.
Zice privind la micul soricel suspendat pe propriile picioare.
-Otrava asta rupe orice legatura dintre nervi, muschi si creier. Odata ce iti atinge pielea iar tu nu te poti misca, sistemul respiratoriu este oprit din functia lui iar muschii care te ajuta la inhalat aerul nu mai functioneaza. Iar asa la autopsie se poate spune foarte usor ca ai murit de asfixiere. De asta nu ai putut sa imi identifici arma cu care am omorat aprope jumatate din victimele mele.
-Nu pare a fi ceva cu care sa te lauzi.
Pufneste amuzat.
-Daca au fost mai mult de 13 detectivi pe urmele mele si abia al 14-lea m-a putut prinde, crede-ma ca e ceva de laudat.
Imi strang maxilarul spunandu-mi ca acum nu este momentul pentru a-l strange de gat oricat de mult mi-as fi dorit.
-Nu il vom ucide pe Kim maine la nunta.
Rupe tacerea iar eu imi maresc ochii privindu-l. Daca omul asta s-a razgandit dupa o luna ca nu mai vrea sa aiba de a face cu asasinarea lui Taehyung dupa cate am indurat, il strang de gat cu siguranta.
-Am nevoie de el ca sa fie in viata dar mai pe seara va fi mort.
-Ai spus ca il vei ucide cu VX. Ca tipul asta de otrava ucide instant iar acum imi spui ca nu il vei folosi dupa ce am pierdut atata timp?
Isi inchide ochii dand din cap in timp ce culege soarecele din colivie aruncandu-l in cosul de gunoi plin ochi de hartii si sticle de alcool.
-Voi folosi VX. Doar ca nu va fi fatal in momentul cand ii va atinge pielea. Adevarat. Sistemul lui nervos va intrerupe orice legatura dintre nervi, muschi si creier. Doar ca in momentul cand va atinge perlele de pe rochie, VX va fi acoperit cu un strat subtire de ulei. Efectul va fi putin mai slab si imi va da timp sa trag in el o sageata minuscula cu un pistol de paralizare. Voi inlocui sagetile din el cu ele mele ce vor fi pline de atropine.
Imi ridic brusc ochii spre el. Abia acum imi dau seama ca nu stiu nimic despre ce vrea sa faca cu adevarat. Atropine e antidotul pe care politia il cauta de ani buni pentru a da o mana de ajutor pacientilor ce raman cu traume in urma sagetilor cu gloate paralizante.
-Vad ca stii despre ce vorbesc. Il voi aduce intr-o stare de coma pentru o perioada scurta de timp pana sa il duc la Centru. O sa il fac sa simta fiecare taietura pe care am simtit-o noi timp de 8 ani.
Am facut 7k de ochisori si in curand 2k de voturi....
Va ador efectiv.
YOU ARE READING
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
