꧁Blood and Calls꧂

*36*

Odata ce ochii mei dau de balta de sange, valul de ceata roz este inlocuit de luminile rosii ce apar de obicei in sectie cand este o urgenta. Difuzoarele sunt inca in functie iar acea voce rosteste numele fiecarui victima ce este cazata in acele camere. 

-Lee...

Nu mai aud restul numelui caci se aude o bubuitura urmata de alta balta de sange ce se intinde pe sub usa langa care ma aflu. Sfarsim stand spate la spate, in stare de soc, nestiind cum sa reactionam sau ce sa facem mai departe in timp ce oamenii mor in jurul nostru iar de pe hainele mele se scurge sangele lui Myeong  Inca isi are degetele pe incheietura mea dar chiar si asa, nu pot sa nu simt vibratia telefonul ce ma loveste direct in creier.

Apar cand sunt o urgenta.

Disparitia valului de ceata mi-a oferit o stare de relaxare pentru cateva secunde dar luminile rosii ce se aprind si se sting la fiecare seunda trecuta cu un sunet tipator profita de dezanarmarea mea pentru un moment, lovindu-ma mai tare decat as fi dorit. Imi smulg incheietura din stransoarea lui simtindu-mi pulsul in gat cand imi dau seama ca toti cei de la sectie vor fi aici in maxim 5 minute. Imi scot casca de pe cap punand-o in bratele lui.

-Fugi.

Vocea imi tremura, iar eu incerc sa imi tin ochii departe de balta de sange ce se prelinge tot mai mult pe sub usa. El in schimb nu se clinteste din loc. Nu imi pot imagina ce se va intampla daca va fi prins, si mai exact prins langa mine cu cadavresi oameni ce inca mor in camerele alaturate. Ma apuca din nou de brat, ducandu-ma de data asta la iesirea din sectie, ochii cazandu-mi pe masinile de politie ale colegilor mei de munca. 

-Jimin...

Imi pune casca lui pe capul meu din nou, scotandu-si paltonul, punandu-l pe umerii mei ca mai apoi sa indese carnetul fetei si telefonul meu ce inca inregistra, in cele doua buzunare ale paltonului sau. Dau sa spun ceva dar isi duce degetul la buze. Se asigura ca nu mi se vede uniforma ca mai apoi sa verifice daca arma ce i se ascundea sub palton e incarcata.

-Iesim afara.

-Esti in toate mintile?

Inghite in sec in timp ce lumina rosie si albastra ii loveste obrajii. Il pot vedea pe Kai prin usile transparente. Vocea din difuzoare completeaza imaginea impreuna cu alte bubuituri si alte tresariri. 

-O facem si pe asta. 

Nu mai reusesc sa spun nimic cand piciorul sau loveste sticla, aceasta sfarsind in bucati la picioarele noastre, cateva cioburi zgaraindu-i maxilarul. Picioarele mi-o iau din loc spre motocicleta, din urma lui. Focurile de arme nu intarzie sa apara iar vocea lui Kai ma indeamna sa il privesc pe Jimin ce ma strange si mai tare de mana, rugandu-ma sa am incredere in el in timp ce tot mai multi ofiteri se arata in jurul nostru, iar uretele si focurile de arma sunt tot mai dese in urechile mele.