꧁Blood and Calls꧂

*27*

Trantesc portiera masinii simtind un junghi in inima la fiecare pas facut. Daca Jihoon si Felix o tin pe a lor in timpul procesului sunt distrusa in cel mai direct mod posibil. De ce nu i-am verificat incheieturile? La un moment dat ma opresc, punandu-mi mana pe inima si ridicandu-mi privirea la casa lui, realizand cat de mult am nevoie sa ii mai cer favoarea inca odata. Daca l-as fi lasat pe Jimin sa il omoare atunci? Daca tinta lui era sa fie Kai in loc de Ryujin?

-Mami?

Schitez un zambet cand il aud pe cel mic in urma mea, incercand sa ma incalzesc dar cum nici vocea lui nu o poate face ma intorc catre el, luandu-l in brate si privindu-l recunoscatoare pe Finnick. El doar imi zambeste, aranjandu-si camasa din bumbac ce e umflata de vant.

-Esti bine, Reggie?

Buclele lui negre ce ii ajung aproape pana la umeri imi gadila fata iar caldura corpului sau ma linisteste pentru cateva clipe si imi goneste gandu-l la Kai. Baiatul da din cap iar eu il rasplatesc cu un zambet.

-Tati e acasa?

Alt junghi de vinovatie imi strabate pieptul iar Finnick ma priveste trist. Il las jos, tinandu-mi mana ce e singurul meu suport emotional acum.

-Nu stiu. Hai sa vedem.

Ochii imi fug la Finnick ce il ia de mana.

-Du-te inainte cu unchiul Finn. Vin imediat dupa voi.

Imi plimb degetul mare pe obrazul lui, mangaindu-l pe spate. 

-Du-te.

Ii urmaresc intrand in casa, iar ochii mei pleaca la vanatoare. Ce pui la cale Park Rose? Intreb dar nimeni nu imi raspunde. E seara dar liniile din creta nu imi scapa din vedere. Odata ce le zaresc imi ridic privirea la fereastra dormitorului ei ce e larg deschisa dar nici vorba de parul ei auriu sau de sireturile de la corsetele sale. Ma pun pe vine, asezandu-mi degetele pe micile linii ce nu pareau sa se afle atat de aproape de casa dimineata. 

Arata a...

Imi fortez mintea sa lureze dar o aud strigand la mine ca dupa asemenea socuri numai la ceva logic nu se gandeste.

Siluete de om...

Murmur mai ma opresc acolo unde ar trebui sa fie capul.

Trei corpuri decapitate si unul ce inca mai are cercul din creta deasupra bratelor imi sunt aranjate in fata in timp ce pe zi ce trece sunt tot mai aproape de fereastra lui Rose

Pentru a-mi dovedi banuielele fac cativa pasi inapoi, pana la intrarea in parcare unde pot vedea o pata alba pe ciment ce abia se observa imbibata cu apa ce o lua la vale de mult iar in urma ei a ramas doar amintirea a patru siluete din creta spalate cu apa.

Nu imi ia mult ca teoriile sa imi inunde capul. Trei cadavre iar urmatorul e Rose. Simplul fapt ca se indrepta spre fereastra ei imi da de banuit dar laurma urmei e casa lui Jimin. E casa lui Jimin. El ar putea fi urmatoarea victima. Regulus ar putea fi urmatorul cu capul taiat. Tu ai putea fi in urmatoarea balta de sange.

Dar de fiecare data cand imi ridic privirea la fereastra ei imi amintesc ca pe pervazul ei am gasit praf de creta alba si bucati din blocurile nefolosite. Inima imi bubuie in urechi dar tot ce pot face acum e sa fac doua poze si sa sper ca sunt paranoica. Mai arunc o privire la fereastra ei deschisa iar intrebarea "de ce o femeie de 29 de ani inca locuieste in casa fratelui ei" imi apare in minte dar e curmata de amintirea trupului ei in subsolul plind de trandafiri.

Imi ridic ochii pentru a-i vedea trupul rezemat de usa, asteptand sa intru in casa. Jimin e mai dichisit ca de obicei iar cand ma apropii de el imi atinge umarul in treacat.

-Cinam azi in oras, Regulus e gata. Te astept la parter.