Sar repede cate doua trepte din scara in spirala ce duce la coridorul din pietra si sticla unde se afla camera lui Finnick. Alerg, incercand sa nu ma impiedic in sireturile dezlegate ale balerinilor din picioare. Linistea asternuta nu pare sa imi dea o stare de spirit prea buna dar ma bucur ca nu este agitatie.
Ma opresc in dreptul camerei baiatului, ciocanind de cateva ori in usa de lemn. Acum ca ma gandesc, as fi preferat agitatia caci linistea din camera lui nu prea pare a fi un semn prea bun daca imi amintesc de ce fel de oameni sunt in Centru.
-Finnick? Esti gata?
Intreb lipindu-mi mana de lemnul rece ce imi transmite un fior rece pe sira spinarii.
-Intra.
Imi raspunde o voce moale ce ma mai incalzeste cat de cat. Deschid usa larg, intrand in camera slab luminata. Dau de baiat, stand asezat in stil turcesc pe un bagaj, cu ochelarii pe varful nasului drept. Ochii lui ma examineaza o secunda ca mai apoi sa isi inchida cartea.
-Ar trebui sa ne grabim. Nu am destul de mult timp si sper ca ti-ai rezolvat treburile pe aici si ca ti-ai facut bagajele...
Vorbele se sting in mine cand dau de mainile lui pline de sange. Imi zambeste cand vede unde ma uit ca mai apoi sa dau de cartea cu coperta plina de aceasi substanta. De tavan atarna ceva ce seamana izbitor de mult cu o spanzuratoare din care se prelinge sange pe manuta de cafea.
-Sper ca obiceiurile mele nu te vor deranja atata timp cat nu iti voi aduce probleme. Si promit ca nu o voi mai face daca nu vrei.
Ridic din sprancene spunandu-mi in sinea mea ca ar fi trebuit sa fiu obisnuita cu oamenii de aici. Singurul lucru de care am nevoie e sa nu imi umple casa de sange, alta rugaminte nu am. Au niste picioare de om in vitrina la intrare, ce te miri de atata lucru?
-Fie..
Zic apucand unul dintre bagaje si urmarindu-l cum le cara pe celelalte. Jumatatea de camera care ii serveste ca atelier e goala iar eu imi dau seama ca chiar are o gramada de lucruri si ca am nevoie de ceva spatiu ca sa ii pot oferi conditiile, nu ca asta ar fi vreo problema doar ca inca nu inteleg din ce motiv trebuie sa locuiasca cu mine.
In urmatoarea jumatate de ora am coborat toate lucrurile sale in masina mea. Jimin ma pus sa stau in masina iar dupa ce s-au incarcat cu tot ce le trebuie, am pornit spre casa mea. Incep sa il simpatizez pentru ca pastreaza linistea, ceva de care nu am avut parte cat timp a stat Jimin cu mine.
________________________________
-Sa nu uiti sa pui vinul in frigider pana vin ei, stii ca il prefera rece.
Dau din cap urmarindu-mi mama plecand de langa mine si lasandu-ma singura in bucatarie. Ii zambesc asigurand-o ca ma descurc si fara ajutorul ei in a nu da foc casei, chiar daca nu pare sa ma creada in stare. Imi scot manusile de gatit de pe maini incercand sa alung sentimentul ca imi scot manusile de la locul crimei.
Imi incolacesc degetele in jurul sticlei de vin aduse de mama in seara asta, intreptandu-ma spre frigider cu imaginea puternic accentuata a soarecului pe care l-am vazut paralizat azi, incercand sa nu mi-l imaginez pe Taehyung in aceleasi circumstante. Strang mai bine sortul de bucatarie in jurul meu odata ce las ca usa frigiderului sa se trateasca de el cu un zgomot mut. Imi musc obrazul prin interior. Jimin si Finnick sunt in casa mea. Aici si acum cand din clipa in clipa familia Kim trebuie sa apara.
Strang din buze ca mai apoi sa scot din buzunar punga mica cu polonium. O strang in palma in timp ce privesc in jur.
-O ultima sansa Wonyoung...
Imi zic strecurandu-mi intre degete cateva grame si presurandu-le peste carne, si cateva grame in sos. Las deoparte farfuria lui, asteptand ca linistea sa fie strapunsa de sunetul soneriei de la usa. Afund punga albastra din catifea la loc in buzunarul pantalonilor. Nu risc sa se observe chiar daca stiu ca nu are cum. Nu am luat o rochie pe mine, ci in schimb o pereche de pantaloni negri si largi, din piele, si o bluza rosie cu maneci lungi si cu umerii la vedere. Imi privesc reflexia umarului bandajat in frigiderul ce serveste uneori ca o oglinda cu o nuanta mult mai intunecata.
Telefonul imi vibreaza iar odata ce unghiile mele apasa pe butonul de pornire, mesajele de la Jimin par sa o ia razna.
Jimin:
Sunt chiar in fata casei.
Kim are o servieta in mana
Maica-sa tine doliu. Taica-su priveste ceasul de parca vrea sa intre la ora fixa.
Wonyoung:
Ce face Finnick?
Jimin:
Chiar conteaza? Isi curata mainile de sange si dezpacheteaza. Pare sa caute ceva de nebun.
Wonyoung:
Nu iesiti pana nu va sun. Probabil ca veti sta acolo o buna bucata de noapte.
Jimin:
Kim vorbeste la telefon.
Ai pus polonium-ul deja?
Wonyoung:
Da.
Jimin:
Sa pui farfuriile pe masa doar cand se aseza. Sa nu faci schimb de locuri sau sa te ridic de la locul tau dupa ce ai pus farfuriile pe masa.
Wonyoung:
Nu sunt atat proasta. Tu esti persoana care nu ar rebui sa se ridice de unde e. Nu imi scrie. Imi inchid telefonul. S-ar putea sa starnesc suspiciuni daca imi vibreaza buzunarul in continuu.
Tastez rapid ca dupa sa sterg conversatia si sa inchid telefonul complet, afundandu-l in buzunarul pantalonilor.
-Trebuie sa ajunga din clipa in clipa.
Ii aud vocea lui tata urmata de pasii lui apasati ce intra in bucatarie agitat. Imi scot sortul de bucatarie, lasandu-l pe blat. Imi netezesc pantalonii si imi trag in jos manecele bluzei rosii.
-Esti bine cu umarul ala?
Ma intreaba trecand pe langa mine in fuga pentru a verifica daca am pus sticla de vin in frigider.
-E in regula.
Zic stiind ca imi pune intrebari doar pentru ca nu ii place linistea in situatii tensionate. Sunetul soneriei pare de 5 ori mai puternic acum ca il astept. Ma ridic de pe blat repede si, sub privirea lui tata, il cuprind pe Taehyung, ceva mai speriata acum ca am umarul la vedere. El imi zambeste, dar pot sa jur ca ii vad obrazul zvancnind sub ochii mei. Salut restul familiei Kim, asezandu-se la masa dupa ce isi dau mana cu mine si cu restul familiei Jang.
-Plec dupa platouri, nu va deranjati.
Zic cu inima in gat cand doamna Kim da sa se ridice pentru a aduce cina. Imi abtin un zambet cand ea se aseaza inapoi pe scaun privindu-ma cu drag. Ma indrept cu pasi mari spre bucatarie.
-Credeam ca nu mai vii.
Vocea lui Jimin imi face inima sa sara peste o bataie, iar ochii mei se indrepta catre el ce sta rezemat de perete, muscand dintr-un mar verde.
YOU ARE READING
꧁Blood and Calls꧂
FanfictionCasa baloanelor. Asta obișnuiau să spună vecinii trecând pe lângă casa lui Jang Wonyoung și Kim Taehyung. Cuplul logodit, bogat, cu carieri stabile și văzuți bine în societate neștiind cât sânge se află pe mâinile lor. El, un avocat expert în domeni...
