꧁Blood and Calls꧂

*8*

Hoseok pov.

-Asta e Boris? Atat ai putut face?

Ii privesc gura deschizandu-se si cautand cuvinte ce nu le poate gasi. Parul sau negru ii acopera ochii albastri iar mainile i se infig in podoaua din ciment aspra ce ii zgaraie palmele. Imi inclin capul privind dezgustat la pozele pe care i le arunc la picioare. Wonyoung si-a revenit. A chemat politia fapt ce nu imi era in plan, fapt pe care el trebuia sa il elimine. Trupul sau pe jumatate gol sta la picioarele mele, pe podeaua subsolului intunecat. Imi intorc scaunul pentru a-l putea privi direct si pentru a nu le da celorlalti satisfactia de a-l vedea. Infig cutitul in masa din lemn, lasand mici gauri pe alocuri. Rasufla greu, cu abdomenul lipit de podea si cu spinarea goala si uda de transpiratie. Se chinuie sa respire. Ranile lasate de Lilith ii stralucesc in lumina verde.

-Inteleg ca esti nou...

Imi rotesc cutitul intre degete sub privirea celorlalti membri. Buzele lui Lilith se arcuiesc intr-un zambet viclean cand isi atinge semnul de pe incheietura. Isi linge buzele, afundandu-si chipul palid in parul negru si scurt. Fratii Kim ranjesc pe cand gemenele Shim se "joaca" cu cutitele amenintator. Rose sta in stanga mea, nemiscandu-se din locul ei, cersind atentia pe care i-o datorez lui Lilith. 

-Ce ma fac eu cu tine, Lucius Rave?

Se aud mici rasete din jurul mesei lungi ce se intinde de-a lungul subsolului. Candelabrul elimina o nuanta de un verde inchis in incapere. Masa neagra din lemn e inconjurata de 14 scaune de aceasi culoare si material, toate fiind ocupate de cate un adept de mult pierdut si azi readus in functie, ori cu amenintari, ori de bunavoie.

-Poti sa alegi, Rave.

Pupilele ochilor sai albastri se micsoreaza iar ochii i se maresc, el tarandu-se pe podea la picioarele mele. Miscarile ii sunt mecanice, de parca trece printr-un soc electric.

-Te rog...

Vocea ragusita ii e urmata de rasete si de mana mea ridicandu-se in aer pentru a le opri. Ii apas degetele mainii cu piciorul. Ochii imi zabovesc pe pozele aduse de el.

-Glont sau imi dai muzeul. 

Gura i se deschide urmata de fața mea ce o imita pe a sa. Ridic din sprancene aplecandu-mi capul.

-Vrei semnul? Imi dai muzeul. Vrei muzeul? Iti dau glontul.

Liniste. Ca si raspuns imi intinde bratul. Imi infasor degetele in jurul incheieturii sale ce era deja vanata. Scanceste din dinti cand e obligat sa isi ridice trupul pentru a nu-i rupe incheietura. Il ridic la nivelul meu privindu-l.

-Rose.

Fara alt cuvant, blonda imi inmaneaza fierul incins modelat in forma unui sarpe, o cobra neagra, ce se incolaceste in jurul sau. Ii ridic bratul, apasand fierul fierbinte pe portiunea de piele mai jos de incheietura. Urletul ii umple camera ce ii da un ecou in raspuns la fel de indurerat. Vinele gatului par sa se sparga in timp ce colturile buzelor ii sangereaza de la efortul facut. Ochii i se maresc de durere in timp ce pupilele i se micsoreaza de groaza. Apas mai tare ca mai apoi sa il trag de pe pielea lui, lasandu-l sa se loveasca cu capul de podea in timp ce degetele i se inalbesc de la presiunea lor pe semnul lasat de arsura.

Imi intorc scaunul, infigand lama cutitului in masa si lasandu-l sa zaca acolo cu urletele de durere ale lui Boris pe fundal. Degetele lungi ale lui Lilith il inconjoara, scotandu-l si aruncandu-l in peretele din spatele lui Rose, in poza lui Wonyoung aflata langa ceilalti de teapa ei. Rose scanceste langa mine, privind-o piezisi pe Lilith care isi incruciseaza degetele zambind si ramanand cu ochii pe chipul alb ca laptele al lui Wonyoung.

-Ce urmeaza?

Ochii ei negri ca de pisica ma tintuiesc cu privirea, trecandu-si unghiile lungi si negre peste lama briceagului ei de buzunar.

-Michel? 

Barbatul de culoare, cu dreduri albe si ochi negri lasa fumul de tigara sa ii paraseasca buzele pline. Striveste mucul de tigara de o poza de a femeii de pe perete.

-Starneste-o. Fa-o sa înnebunească pe deplin iar apoi las-o sa creada ca totul e in mintea ei.

Axel surade trecandu-si mainile prin par. Trasaturile frumoase ii sunt luminate de lumina verde a candelabrului ce face ca parul sau de un saten deschis sa para precum si lumina.

-Cu ea e usor. E o tinta usoara de ochit.

Lilith se incrunta, oprindu-si degetele din a se mai juca cu briceagul. Baiatul o priveste cu subanteles ridicand din spancene.

-Adica, Axel?

Isi pune bratele pe masa, aplecandu-se inainte. Suspinele lui Boris inca se aud slab pe fundal.

-Copilul. Punctele slabe conteaza. Si nu ea e cea la care ai vrut sa ajungi, nu?

Se intoarce la mine. Acum e randul meu sa ridic din sprancene.

-Continua.

Ii zic in timp ce il privesc culegand o poza cu Jimin de pe peretele acoperit cu ei.

-L-am vazut zilele trecute. Bucuria nu ii va tine mult daca ne grabim. Nu pare sa ii pese de altcineva inafara de ea si copil. Ranim fata, il ranim pe el. Il vrei mort?

-Nu e clar?

-Sa il aducem in cea mai deplorabila stare posibila. Nu pe el, ambii stim ca nu prea are semntimente, pe ea. Va innebuni de-a binelea cand o va vedea asa.

-Ganduri bolnave.

Sopteste Yves, una dintre gemenele Shin, dandu-si din ochi parul in doua culori, vopsit ca Cruella, la fel ca al surorii sale-Elves ce chicoteste pe infundate.

-Rose?

-Alta crima.

O ia pe dinainte Lilith lasand in pace cutitul, lasandu-l sa se odihneasca in lemnul mesei. Isi resufleca maneca bluzei negre, mulate, dand la iveala semnul. 

-Timpul nostru a venit si trebuie sa profitam de fiecare secunda. Nu-i asa Rose?