꧁Blood and Calls꧂

*141*

Bratele lui Yoongi ma imping in masina, iar el urca langa mine. Sau asa mi s-a parut mai bine zis. Jimin isi scoate masca de pe fata, impreuna cu manusile lasandu-le in spatiul dintre noi. isi da parul pe spate dupa ce isi scoate gluga hanoracului. Respira usurat, urmarindu-l pe Sanghwo pe fereastra. Portiera trantita din stanga nu imi atrage foarte mult atentia dar parul blond al lui Finnick ma face sa imi intorc absenta ochii spre el. Pe chip i se citeste panica dar are o lumina ciudata in ochi ce nu are cum sa fie confundata cu altceva decat cu nebunia.

-Kim e in pordbagaj.

Adevaratul Yoongi se aude din locul din fata a masinii. Se uita la ceas batand din picior. Cand o vede pe Minnie roteste cheia. O vad cum alearga spre noi, prinzandu-si cascada de par negru din mers in timp ce isi sterge o cantitate generoasa de ruj de pe buze. Yoongi porneste motorul cu sunetul sirenelor de politie in urechi. Minnie se arunca in masina pe locul din fata. Viteza brusca ma aduce cu picioarele pe pamant. Imi trec mana peste peticele sfasiate ale rochiei. Raman cu ochii pe bucatile de material ce inca naparlesc pe alocuri. 

-Ai facut o treaba buna, Wonyoung...

Se aude Finnick din spate. Isi trece cotul de marginea scaunului meu, eu lasandu-ma cu capul intre palme.

-Va trebui sa fiu acolo?

Intreb cu ochii goi ai lui Taehyung in minte.

-Nu. Ne despartim la pod, de acolo ma ocup eu.

Vorbele lui Jimin imi iau si imi pun in acelasi timp o piatra pe inima. Picaturile de ploaie imii distrag atentia de la rochie. Il privesc pe Finnick batand in genunchi pe ritmul ploii. Isi impinge ochelarii pe nas, lasandu-si parul blond sa ii acopere ochii. Nu va fi chiar asa de rau sa locuiesc cu el.

Nimeni nu scoate vreo vorba. Gemetele ocazionale ale lui Taehyung ma fac sa tresar iar mana lui Jimin ma mangaie pe spate pentru a ma linisti. Nu pot sa nu observ cat de repede situatia sa ameliorat intre noi. Cu o luna in urma l-am doborat la podea intr-un hotel, punandu-i cateva randuri de catuse pe incheieturi. Cu trei saptamani in urma m-a amenintat cu moartea propriului sau prieten, doar sa accept un targ, ca dupa sa incerce sa ma stranguleze in inchisoare. Cu doua saptamani in urma l-am ajutat sa evadeze din solitar. Cu o saptamana in urma ne amenintam la fiecare pas, s-a trezit Rose dar asta nu a ajutat in schimbarea lui fata de mine. Cu o saptamana in urma am cunoscut oameni ce au intervenit in accesele noastre de furie, are veneau din partea amandurora. Cu 3 zile in urma l-am cunoscut pe Finnick, un posibil criminal in serie ce va locui cu mine pana isi va permite sa se mute, si care mi se pare suspect de simpatic. Cu cateva zile in urma am omorat un om ca sa-i salvez viata iar el a incercat sa ma omoare pentru o bucata de material. Ieri am facut planuri in privinta unei crime ce ne va usura pe ambii, victim care ne-a distrus o mare parte din viata. Ieri i-am acuzat sora de ceva ce nici eu nu imi pot explica. Ieri m-a salvat din zapada si mi-a salvat copilul. Ieri m-am trezit in patul lui de dimineta cu ranile bandajate. Azi mi-am ucis sotul. Azi devenim straini iar.

Imi mut privirea inainte. Imi dau seama ca am ajuns datorita podului pe care ne aflam. Surprind o masina neagra in fata noastra. Se opreste la capatul podului, in dreptul nostru.

-Sanghwo il va lua pe Finnick. Tu, Wonyoung, vei pleca cu masina ta. Sanghwo a adus-o mai inainte. Trebuie sa facem asa incat politia sa vă piarda drumul. Nu trebuie sa fii vazuta.

Imi spune Yoongi in timp ce opreste masina la marginea podului. Afara toarna cu galeata. Ne dam jos din masina. Finnick isi sterge lentilele ochelarilor cu marginea camesii, strangand in jurul sau sacoul maro in timp ce incearca sa se ascunda de ploaia puternica.

-Ne vedem acasa.

Cu acest cuvinte se indeparteaza de mine, pasind prin zapada uda spre Sanghwo ce ii deschide portiera masinii, strangandu-si fularul gri peste nas, facandu-mi cu mana. Ii urmaresc indepartandu-se. Ma intorc catre cei trei. Clipesc des, dand cu ochii de Jimin ce sta rezemat de masina, nefacand nici-un efort in a se proteja de ploaie. Nu scoate vreun cuvant, ci ma priveste tinta. Imi tremura mainile cand ma intorc. Minnie isi strange bratele in jurul meu, cufundandu-si nasul in clavicula mea. Cand imi da drumul realizez ca buza ii tremura si ca ochii ii sunt rosii.

-Ai grija de tine...

Murmura, strangandu-mi mainile in ale sale. Yoongi ma cuprinde si el. Ii dau paltonul iar elimi da parul dupa ureche.

-Ne mai vedem, asta nu va fi ultima data.

Imi spune atingandu-mi usor umarul ca ramas bun. Nu realizez ca din ochi mi se scurg lacrimi din cauza ploii dar urmez sa o fac cand Yoongi si Minnie se urca in masina iar eu imi dau seama ca nu ii voi vedea pentru o perioada. O vad pe Minnie pentru o singura data pe geam ca dupa masina sa o ia din loc, lasandu-ma singura, fata in fata cu Jimin.

-Ma voi tine de promisiune.

Imi zice venind mai aprope de mine.

-O sa ies din viata ta la fe de repede cum am intrat.

Continua, stand drept in fata mea, cu parul ud intre ochi si cu picaturi de ploaie curgand pe fata lui.

-Aici se termina, deci...

-Nu uit asa imi citesti jurnalul pana la final. Nu este o scuza pentru ultimii 8 ani din viata mea dar vei intelege lucruri.

Dau din cap, facand un pas inainte. 

-Sper sa nu ne mai intalnim. Rezolva ce ai de rezolvat cu Taehyung si Hoseok dar sa nu imi mai iesi in cale, urmeaza sa imi fac familia mea...

-Nu iti voi strica planurile.

Ma intrerupe iar vocea mi se stinge la vederea ochilor sai negri, amintindu-mi de dimineata de decembrie in care ne-am vazut.

-Ai grija de tine, detectiv.

Imi spune facand un pas in urma.

-Fie ca sa nu fi-mi nevoiti sa ne mai vorbim vreodata. Mult noroc.

-Mult noroc, Park...

Se intoarce, cu mainile bagate in buzunarele hanoracului si cu capul lasat pe spate, dand voie picaturilor de ploaie sa ii pateze chipul palid si rece. pasii ii sunt mari. De parca ar vrea sa ma lese acolo si sa ma abandoneze in plina iarna. Exact asta si trebuie sa faca. Ma intorc si eu, incercand sa opresc lacrimile din a-mi pata chipul. Incerc sa imi misc picioarele dar in locul lor, manile isi coboara degetele spre pantofii cu toc. Ma dezcalt in mijlocul podului, ramanand cu picioarele goale si mergand impiedicandu-ma prin zapada, cu tocurile in mana si cu siroaie de apa pe corp si de lacrimi pe fata. 

-S-a terminat.

Soptesc in timp ce imi arunc tocurile si imi infibg degetle in suvitele impletite din par. Imi sfasii ploalele rochiei. Smulg margelele din jurul taliei si colierul cu ceas de la gat.

-Vis... Vreau ca totul sa fi fost un vis...

Eu nu plang, voi o faceti...

Mai are rost sa imi cer scuze ca nu am postat in ultimul timp? Probabil ca nu, deja stiti motivul. Am avut balul toamnei iar in scoala mea se face in forma de concurs iar de data asta a castigat clasa mea. Nu ca v-ar interesa dar nu am cui spune.

Va mai urma un capitol din perspectiva lui Jimin si un playlist ia aici ia sfarsit primul volum.

PS: Sa nu va prind ca plangeti.