꧁Blood and Calls꧂

*104*

Jimin pov.

Sar din mașină în secunda în care Sanghwo se izbește cu putere în noi. În momentul în care masca îmi sare de pe față îl pot vedea clar pe Yoongi aruncându-mi o privire ce sper din tot sufletul că nu va fi ultima. Nu îl pot pierde și pe el. Mă prăbușesc pe cimentul plin cu cioburi. Durerea îmi dă un sentiment în sfârșit.

Amintiri? Ăsta e ultimul lucru de care am nevoie acum când îi văd capul lui Yoongi lipit de volan, cu picături de sânge prelingându-se din capul lui. Ochii lui sunt asupra mea iar colțurile buzelor sale sunt ridicate. Imi zâmbește chiar dacă știe că poate muri din cauza mea. Îmi zâmbește că mă poate ajuta așa cum a făcut-o atunci. Aș fi dorit să cred că sângele ce i se scurge pe cămașă e sângele pe care l-am plănuit eu să fie acolo și că am ascuns în părul lui negru capsule cu apă roșie dar trebuie să mă trezesc la realitate.

Imi feresc privirea nevrând să privesc la omul din fața mea ce e posibil să moară din cauza mea. Strâng cuiburile în pumni ca să nu sar în mașină și să urlu ca cineva să cheme ambulanța. Îmi închid ochii cu vocea lui în minte iar când îi deschid mă pomenesc cu Wonyoung lângă mine.

-Ce naiba faci?!

Șoptește în timp ce își înfășoară degetele în jurul brațului meu oprindu-se o secundă când dă cu ochii de sângele din palmele mele ce pătează cimentul. Ochii îi cad pe Yoongi ce încă mă privește. Îi văd lacrimile adunate în ochii săi dar aleg să îmi pun o palmă după capul ei forțând-o să mă privească.

-Nu o să moară. Dacă o face îți permit să îmi tragi un glonț în cap.

Strânge din buze apucându-mă mai strâns de mână de data asta și lăsându-mi sângele să îl acopere pe al ei în timp ce mă obligă să mă ridic și să fugim către mașina lui Minnie. Pașii îi sunt rapizi. Nu îmi lasă mână până când nu ajungem în mașină.

-Stai..

Nu reușesc să spun că picioarele mi se împleticesc iar trupul îmi sfârșește pe podea. Mă rostogolesc sub scaune așa cum a fost planul, încercând să îmi elimin din minte imaginea cu Yoongi zâmbind și fiind pe moarte. Respir greu ridicând palma în fața ochilor și urmărind cum sângele se îmbină în jachetă.

-Wonyoung, sub scaune!

Vocea lui Minnie o face pe Wonyoung să se încrunte și să tremure când aude pași venind către mașină.

-Fă loc!

Strigătul ei pe șoptite mă i-a prin surprindere, iar eu o privesc cum așteaptă în genunchi. Ochii ei spun clar că nu are chef de glume. Când pașii se aud tot mai aproape iar ea încă nu e lângă mine, o trag deasupra mea exact în momentul în care îi pot vedea picioarele bărbatului de la control.

-Ce..

Încearcă să spună dar degetul meu îi atinge buzele în semn să tacă, cu mâinile de o parte și de alta a capului meu și cu picioarele în jurul abdomenul meu.

Cred că toți așteptați ceva romance pe aici și am zis de ce nu? Și dacă tot am început, vreți să fie împreună? Am în plan și alte relații secundare dar vă întreb acum de Jimin și Wonyoung.