Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 1: "Nici acum nu e prea târziu"

C A P I T O L U L 1

E M M A

  — Ce vrei sa mănânci?

O supă de pui.

Un șnițel de pui cu mulți cartofi și sosuri.

Poate ca ar fi bună chiar și o salată cu de toate, n-am mai mâncat de mult timp roșii.

  — Nimic.

Nu ma întorc spre ea nici măcar un milimetru, deși sunt curioasă de locul în care se află. Acum câteva minute era lângă pat și îmi impaturea hainele pe care le-am aruncat haotic din dulap, cu toate că trimit în fiecare zi o fată care sa se ocupe de curățenia camerei mele. Ziua trecută venea aici și aduna de pe jos mâncarea pe care am continuat sa o refuz. Continua sa încerce să creeze o conversație și să se împrietenească mai mult cu mine, insa nu reușește sa înțeleagă ca nu îmi doresc nimic de la ei.

  — Pot sa comand niște pizza sau ceva.

  — Nu, mulțumesc.

  — Emma, îți faci rău singură...

Foarte bine, asta îmi e intenția.

  — Nu merita sa suferi din cauza lui.

Sufăr din cauza mea, pentru ca am fost suficient de naivă încât sa cred ca totul o sa meargă ca pe roate. Credeam ca îl pot face sa ma iubească, apoi sa plec când se așteaptă mai puțin, însă mi-am dovedit iarăși cât pot fi de neștiutoare. El doar mi-a deschis ochii și m-a readus la realitate, așa cum trebuia sa se întâmple la un moment dat.

  — Emma...

Oftează exact în spatele meu și îmi închid strâns ochii, dorindu-mi sa am puterea sa o fac sa dispară și pe ea și pe toți ceilalți de pe insula asta.

  — Pleacă, te rog. Vreau sa rămân sigură.

Ma forțez să rămân calma și indiferentă, deși fierb pe dinăuntru și tot ce îmi doresc este sa plâng și să îmi reamintesc cât sunt de distrusă.

  — Singura ești de trei zile încoace, cât mai vrei sa continui așa?

De preferat până când dau ortul popii și îl las pe Qwin sa își bage unghia în gat de ciuda ca nu a fost el cel care mi-a luat viața.

  — Încerc sa fiu alături de tine, dar chiar nu pot sa te mai înțeleg.

  — Nu ți-am cerut sa faci asta.

  — O să se întoarcă mâine seară din călătorie, ce ai de gând să faci? Știe că stai închisă în camera de când a plecat și mai știe și ca nu ai mâncat nimic de doua zile.

Sper ca cei care i-au scris raportul despre tot ce fac l-au informat și de câte ori am mers la baie astăzi, ca să nu rămână în urma cu detaliile.

  — Asculta, Emma. Nu știu ce s-a întâmplat cu voi doi, dar tu o sa fii singura care o sa sufere. Pana acum, Qwin nu a fost la fel de îngăduitor cu nimeni și ma îndoiesc că o să mai țină mult. Gândește-te mai bine la ce vrei sa faci și ia o decizie, dar sa ții cont și de consecințele de după.

Părăsește camera cu o dezamăgire vizibila care ma face sa ma incrunt nemulțumită. Sigur el i-a spus sa imi zică toate astea ca să scape de o discuție plictisitoare cu mine.