Vampirium II: Spune-mi tu ce e iubirea

Capitolul 16: "Plăcerea naște suferință"

C A P I T O L U L 16

E M M A

  — Știu că ești acolo, Qwin! persoana din spatele ușii nu se oprește din strigat și nici din bătut, chiar dacă nu a primit niciun răspuns până acum. Vreau doar să vorbim, te rog! glasul ii devine mai domol și am senzația că în curând o să înceapă să plângă.

Prin toată amețeala mea, reușesc să realizez că cea care nu încetează să se milogeasca de Qwin este chiar Talia. Nu am idee când încuiase ușa sau de ce nu vrea să îi răspundă măcar fetei, dar mi se pare absurd. Ne aude respirațiile, e conștientă că suntem aici, iar el preferă să se comporte asemeni unui puști de grădiniță. În plus, l-a așteptat ceva timp astăzi și s-au și certat prin telefon de parcă unul din ei ar fi comis o infracțiune. Mi se pare normal să reacționeze ca doi adulți și să încerce să își rezolve problemele.

Brusc, oricât de nepăsătoare aș fi stat până acum, realizez că de data asta sunt în plus.

  — Ajunge cu asta.

Hotărăsc oarecum plictisită și încerc să mă ridic în picioare, sprijinindu-mă cu mâna dreaptă de peretele din spatele meu. Cea stângă e ocupată, e sticla lipită de ea. Din cauza amețelii îmi este greu să îmi țin echilibrul când mă ridic în picioare, dar nici nu reușesc să mă stabilizez când Qwin mă trage de mână și aterizez exact în poala sa. Il privesc șocată cum îmi face semn să păstrez liniștea și nu știu de ce, dar îl ascult.

  — Spune naiba ceva o dată, mă simt de parcă vorbesc cu pereții! oftează Talia din nou și mă abțin să nu încerc eu să îl conving să îi vorbească.

Locul în care mâna sa îmi atinge soldul mă arde. Simt fiori plăcuți care mi se răspândesc prin tot corpul în urma apropierii dintre noi, dar nici nu îndrăznesc să mă îndepărtez când îmi simt arătătorul cum desenează cerculețe invizibile în locul respectiv. Cu cealaltă mâna apucă sticla de la mine și o golește în mai puțin de câteva secunde, în timp ce eu îl privesc fascinată. De data asta nu o mai sparge, dar o așează în apropriere.

  — Verrà il momento in cui avrai di nuovo bisogno di me, Raider! E sarò qui per ricordarti come hai scelto quello al posto mio! Ti deluderà! Scapperà da te quando scoprirà la verità! (O să vină momentul când vei avea iarăși nevoie de mine, Raider! Și voi fi aici să îți amintesc cum ai ales-o pe spalacita asta în locul meu! Te va dezamăgi! O să fugă de tine când va afla adevărul!)

Italiana deja mă plictisește, dar pot să înțeleg că tot ce a spus nu este de bine după modul în care Qwin își strânge mâna pe șoldul meu. Ceva în privirea lui se schimbă, pare enervat de ceea ce a auzit și nu îmi răspunde atunci când îl întreb ce a auzit de la Talia.

  — Non saprà se non ha nessuno da dirgli. (Nu și dacă nu are cine să îi spună.)

Deși a șoptit totul, se pare că Talia a înțeles foarte bine mesajul. Bătăile în ușă s-au oprit, iar apoi s-au mai auzit doar pașii săi departandu-se treptat. Acum că totul revenise practic la normal, am încercat să mă ridic de pe el, dar era imposibil. Brațul său s-a încolăcit mai bine în jurul taliei mele și m-a ținut mai strâns aproape de el. Și nu mă deranjează poziția în care ne aflăm cât mă deranjează modul în care mă privește. De când îl cunosc, nu a avut o privire mai profunda și o expresie mai senină.

  — Se sapessi cosa stavi facendo, cosa mi stavi facendo... (Dacă ai știi ce faci, ce îmi faci...) oftează și își lipește fruntea de a mea.

  — Știi că nu înțeleg nimic, da?

  — Asta e și ideea. zâmbește amuzat.

Nu îmi amintesc nimic din trecutul meu. Nu cunosc chipurile părinților mei, sau locul în care m-am născut. Nici măcar numele de familie nu am reușit să îl aflu. Însă, atunci când mă uit în ochii săi, ceva îmi pare mai mult decât cunoscut. Ceea ce se observă acolo îmi conferă mereu o liniște interioara și un sentiment de siguranță. De parca atunci când este în preajma mea, nimic nu mă poate atinge. Acum, când stam amândoi astfel, nu pot decât să mă bucur de ceea ce mi se oferă.